Acum cateva zile mi s-a stricat aparatul de facut cafea. Dupa un scurt atac de panica (spun scurt fiindca era ora 7 dimineata si trebuia sa ma pregatesc sa plec la serviciu), am decis sa incerc sa fac o cafea la ibric. Mentionez ca a fost o premiera absoluta in viata mea; eu, care pana acum m-am ambitionat sa beau doar cafea la filtru, espresso-uiri , machiato-uri si alte ouri.
A iesit extraordinara. Ma refer la cafea. Si procesul tehnologic e frumos mirositor, simplu si foarte scurt dar iti ofera o super satisfactie. E o cafea facuta de mana ta, in adevaratul sens al cuvantului.
Pornita pe acest drum, am hotarat ca imi place mai mult gustul cafelei facuta la ibric, asa ca am cautat o cafea potrivita pentru asta.
Lectia cu importanta ingredientelor de calitate am invatat-o deja. Asa ca, la recomandarea unui cunoscator, am ajuns la singura prajitorie de cafea la care am fost vreodata. E un magazin mic, in fundul curtii unei foste fabrici de paine. In cincizeci de metri patrati e un mic bar, vreo trei mese cu scaune si o canapea. Cafeaua boabe e prajita acolo si tinuta in cutii separate, in functie de provenienta. Eu mi-am cumparat o cafea din Guatemala, pe care proprietarul prajitoriei a macinat-o in fata mea, foarte marunt. Cica asa trebuie, daca e s-o faci la ibric.
Am plecat de acolo cu un sentiment foarte puternic ca tipul ala traieste bine, ca a descoperit secretul fericirii. Simplu, bun, aromat. Asa e felul in care isi castiga existenta zilnica si sunt absolut convinsa ca, fara sa apara la televizor, fara sa stea in pixul lui destinele a milioane de oameni, fara sa-l strige nimeni "domnule presedinte", e foarte fericit.
Pe de alta parte, azi-dimineata am vazut la stiri cum sunt arestati oameni importanti, din aia care pun coada la pruna prin ministere, cum se cearta liderii politici, cum e terfelita in public imaginea mai multor femei ajunse in functii importante, cum li se umfla venele pe tample realizatorilor TV determinati sa faca senzatie cu orice pret, cum plang, rad, se debraca la comanda "vedetele", numai sa mai prinda o ciosvarta pe la cate o emisiune nocturna.
Si am decis. Tipul de la magazinul de cafea stie cum sa traiasca bine. Nu senzational, nu lafaindu-se in lux, nu in varful piramidei politice, nu la televizor. Doar bine!
Da, tot mai adanc, mai persistent, cred ca menirea noastra este sa fim fericiti si, prin asta, sa-i facem fericiti pe cei din jurul nostru. Nu pe multi, ca e o sarcina imposibila, doar pe cei pentru care contam si care conteaza pentru noi. Si fericirea poate insemna o cafea buna, un prieten drag alaturi de noi, un film pe care sa-l povestim colegilor, bucuria de a-ti face munca cu daruire, cu interes si responsabilitate.
ReplyDeleteAsa-i. Eu cred ca oamenii cu adevarat fericiti sunt aceia care gasesc implinirea in a face o prajitura buna, a rezolva o integrama sau a merge cu cortul la Vama Veche.
ReplyDelete