Romanii si serviciile 2!

In razboiul dintre om si masina, romanii au pierdut toate bataliile. Masina scrie si socoteste mai bine, canta mai bine, spala si coase mai bine, e mai rapida, eficienta si nu greseste niciodata. Masina nu e proasta, nu e nesimtita, nu e prost-crescuta, nu te contrazice, nu striga la tine, nu te jigneste, etc In schimb, romanul face toate lucururile acestea, mai degraba decat altele. Toate evidentele arata ca romanii nu prea pot scrie si socoti, nu se spala prea des si in schimb, sunt destul de recalcitranti, chiar rauvoitori. 

Din seria "romanii la serviciu", va prezint cazul Gardianca de la Evidenta Populatiei. Femeie, trecuta bine de prima tinerete, mica si indesata, cu studii primare, facute pe bune, dar probabil absolventa de liceu in acte, doamna cu pricina are urmatoarea fisa a postului:

1. de venit la serviciu la ora 7 si de plecat la 6 (abilitati necesare: sa cunoasca ceasul)

2. de stat la usa (abilitati necesare: sa recunoasca usa, sa aiba echilibru)

3. de apasat butonul verde al aparatului care emite biletele de ordine pentru cetateni (abilitati necesare: de cunoscut culoarea verde si forma cercului)

4. de raspuns politicos cetatenilor care au nelamuriri - fiindca sunt si din acestia, destui (abilitati necesare: inteligenta emotionala, vocabular corespunzator, maniere corecte)

In plus, madam trebuie sa poarte uniforma gri, binecunoscuta si sa aiba (banuiesc) o conduita profesionala corespunzatoare.

In realitate, doamna performeaza destul de ok la punctele 1, 2 si 3 dar face o treaba de rahat la punctul 4. Ca urmare, trag concluzia ca singurul punct in care omul avea sansa sa fie mai bun decat masina, nu functioneaza. De ce? Pai, cititi si lacrimati!

Ajung ieri, pe la pranz, la serviciul de evidenta a persoanelor. Afara, o caldura ingrozitoare. Inauntru, o naduseala irespirabila. Nu vreau sa ma repet, dar romanii nu prea se spala. 30 de cetateni stateau la coada, transpirand lipiti unii de altii, intr-o camera de 10 mp. Eu imi iau nr. de ordine. Imi vine 419. La ghiseu se afla nr. 403, asa ca socot ca am timp sa ies afara, sa dau o raita prin magazine. Zis si facut. Revin in vreo juma de ora, ca sa constat ca randul era deja la nr. 425. Asadar, imi pierdusem randul. Doamna gardian imi spune pe un ton obraznic ca asa se intampla "daca nu stam inauntru..."! Ii spun ca inauntru nu sunt conditii de stat. Imi raspunde rastit ca nu e ea de vina. Ii spun ca n-am zis ca ar fi ea de vina si o intreb politicos pana la ce ora e deschis. Multumesc si plec.

Ma intorc putin inainte de inchidere, gasesc cale libera spre aparat, apas singura butonul, imi iau nr. de ordine si ma asez cuminte la rand. Mai sunt 2 persoane in fata mea. In timp ce astept, apare doamna gardian si interpeleaza obraznic o femeie supraponderala, care venea a treia oara sa incerce sa-si ridice buletinul:

- Poftiti! Ce doriti???

Doamna supraponderala are un moment de ezitare. Jur ca mi-am imaginat-o spunand ca doreste un masaj facial sau doua placinte cu cartofi, ca-mi era foame.

Ce doamne iarta-ma ai putea dori? Esti la evidenta populatiei, serviciul buletine, nu?????!!!!!!!

In sfarsit, se aude un clinchet prietenos. Un ecran inteligent ma anunta ca pot intra. E randul meu. O fac, fara nici un fel de asistenta din partea femeii-gardian. Primesc buletinul si plec. 

Acum a fost asa-si-asa, dar acu' zece ani cand mi-am schimbat ultima data buletinul, a fost groaznic. Constat ca, per ansamblu, treaba a evoluat spre bine. In 2024, cand imi expira buletinul asta, doamna gardian va fi in mod sigur pensionara. 

Ghid de buzunar pentru tinerii celibatari

Anul acesta s-a nimerit sa am in jurul meu oameni care se pregatesc de nunta. Asa ca, invariabil, au fost si multe discutii legate de casatorie. Am auzit toate parerile posibile, pro si contra. Conceptul are in continuare multi sustinatori, dar lumea a inceput sa fie mai practica in abordare. Contractul prenuptial nu mai pare un act extraterestru, iar cuplurile se comporta mai degraba ca intr-un parteneriat. Sau asa imi place mie sa cred. Tot gandindu-ma la asta, mi-am pus problema daca mai e de actualitate mariajul. 

Cui ii mai pasa destul, cat sa se casatoreasca cu acte in regula si cum inteleg tinerii care fac nunta obligatiile care le revin, dupa ce se arunca buchetul? 

Cati discuta dinainte cine ce urmeaza sa faca in casa? Cine isi pune problema cum va fi viata lor 30 de ani mai tarziu? 

Vorbeam cu un prieten, convins ca mariajul e o idee proasta, care mi-a spus ca teoria lui este ca majoritatea cuplurilor functioneaza mai bine inainte de casatorie fiindca au un interes comun: sa se casatoreasca. Este firesc sa faca toate eforturile ca sa ajunga la altar, impreuna. Asadar, ceea ce se schimba dupa noaptea nuntii, de merg lucrurile mai rau, este tocmai interesul fiecaruia. Miza comuna nu mai exista. De acum, fiecare revine la preocuparile si interesele pe care le avea inainte sa se logodeasca. Sau afla altele noi, nu intotdeauna comune. Si atunci, there is trouble in paradise.

M-am intalnit acu cateva zile cu o fosta colega de serviciu. Nu ne mai vazuseram de ani buni si intre timp, fiecare dintre noi, am facut o gramada de chestii. Ea s-a casatorit si a facut doi copii. Eu l-am facut pe al doilea. Lucram in locuri diferite, ne-am facut case, am citit carti, am calatorit in diverse locuri, etc

Totusi, nimic din tot ceea ce a facut ea in ultimii zece ani nu a fost suficient de important incat sa merite mentionat "in treacat", decat ca socrii eu locuiesc pe o strada oarecare, intr-o zona centrala a orasului. Genul de adresa statement, care tradeaza un statut privilegiat al fericitului locatar. 

Pe moment, recunosc ca m-a surprins mentiunea, fiindca mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa spun cuiva unde locuiesc socrii mei. Pur si simplu, nu mi s-a intamplat. Apoi, am inteles ca asta era confirmarea succesului ei, peste ani. E ca la reuniunile de x ani de la terminarea liceului. Fiecare afiseaza mutra invingatorului si enumera diplomenele obtinute intre timp, averea acumulata sau arata poze cu copiii, masina sau amanta. Dupa posibilitati....

Si asa am ajuns la concluzia ca ceea ce conteaza atunci cand ne casatorim este sa fim mandri de achizitie. Ca atunci cand iti cumperi masina noua. Daca ai sentimentul ca te invidiaza toata lumea, daca iti vine sa te plimbi prin oras cu geamul deschis si muzica data tare, daca esti gata sa dormi in ea, atunci e buna. Sau ca atunci cand iti cumperi poseta. E buna si una din piata, cu 15 lei. Dar daca reusesti sa-ti cumperi un Hermes, nu e nimeni ca tine pe strada, nu? 

Asa ca, daca va intrebati de unde stii daca el e alesul sau daca ea este femeia vietii tale, atunci ganditi-va daca va face mandri. Daca da, atunci e ok. De altfel, daca doar va ganditi pur si simplu, deja e destul de ok:)