Care pe care!

Am remarcat ca se desfasoara o campanie media de propovaduire a faptului ca femeile sunt batute, violate sau agresate in alte feluri, caci realitatea bate fictiunea si in aceasta privinta.

Fenomenul a debutat cu cazul Alexandra Stan si a continuat cu prezentarea mai multor cazuri similare, mai mult sau mai putin celebre, dar toate prezentand certificate medico-legale in regula. 

Sincera sa fiu, nu ma pot hotari daca e bine sau daca e rau ca se vorbeste despre asta. Sau, mai exact, stiu ca e bine dar nu stiu daca e bine CUM se vorbeste.

Ma surprinde entuziasmul cu care povestesc fetele astea despre ororile inimaginabile prin care au trecut, ma frapeaza detasarea cu care realizatorii TV fac din subiectul asta doar un episod mediatic, bun de atras audienta naroada. Ma enerveaza caracterul "monden" al fenomenului. Ca si cum, daca esti Bianca Dragusanu, atunci ne intereseaza povestea ta despre cum ai stat 6 luni in spital si 1 saptamana in coma, cu picioarele zdrobite si hemoragie interna, dar daca esti Anonima Popescu, atunci nu ne pasa, fiindca nu faci audienta. E rusinos ca nu s-a gasit inca nimeni sa trateze cu seriozitate fenomenul.

Mi-e rusine ca traiesc intr-o lume in care inca ne prefacem surprinsi ca lucrurile astea se intampla si in care orice dement cu spume la gura poate sa-si omoare in bataie nevasta si chiar si copiii, in timp ce opinia publica, autoritatile si biserica privesc pasivi in alta parte. Mi-e frica sa ma gandesc la statistici si sa incerc sa ghicesc care dintre prietenele mele incaseaza bataie acasa. 

Asa ca, eu cred ca ar trebui sa admitem cu totii ca ne confruntam cu un fenomen care tine de imediata noastra securitate. Sa recunoastem deschis ca traim intr-o lume salbatica, in care cei mai puternici ii asupresc pe cei mai slabi, numai pentru ca pot, fara ca discernamantul, educatia, zona geografica sau religia sa faca vreo diferenta. Si sa aplicam cele mai aspre pedepse. Ai agresat o alta fiinta umana? Iti pierzi drepturile cetatenesti pentru o perioada considerabila de timp. Simplu! Agresorii sunt la fel, indiferent cine le este victima si ar trebui sa raspunda in fata legii. 

Sigur, ce bine ar fi ca legea sa fie un tip de 150 de kile, campion la lupte greco-romane...

A fi sau a nu fi gay!

Zilele astea Pamantul s-a oprit din miscarea de rotatie, Soarele n-a mai stralucit la fel, pasarile n-au mai cantat si apa n-a mai curs lin, la vale. Intreaga suflare romaneasca s-a zbatut pana la epuizare sa stabileasca cu precizie daca e bine sau e rau sa-i lasam pe homosexuali sa se casatoreaca (intre ei, adica). 

De aici, eu, care nu ma mai uitasem de ceva vreme la televizor, am inteles urmatoarele.

Unu'. Restul problemelor cu care se confrunta omenirea au fost rezolvate, inclusiv foametea, incalzirea globala, violenta domestica, razboaiele curente sau cele iminente, etc

Doi. Cineva, o autoritate suprema de exemplu, ne da noua dreptul sa stabilim ce pot si ce nu pot sa faca homosexualii, in baza faptului ca - pur intamplator - noi suntem heterosexuali. 

Trei. Am uitat cu totul despre negrii, femeile sau evreii persecutati, ale caror drepturi si, uneori, vieti au fost  de atatea ori amenintate de cate unii care se credeau mai albi, mai destepti, mai indreptatiti sau mai arieni. 

Acestea fiind zise, am inchis televizorul si asa are sa ramana inca o vreme. In ce ma priveste, sunt de acord (nu ca ma intreaba cineva) nu numai ca oamenii astia sa existe, dar chiar sa se casareasca, sa infieze copii sau sa-i faca daca e posibil, sa se manifeste public si sa faca orice altceva putem cu totii sa facem, fara sa ne ceara noua celorlalti permisiunea. 

In context, mi s-a parut inspirational speech-ul lui Barack Obama cu ocazia vizitei la Berlin. Cuvintele astea, rostite de un barbat de culoare, capata valoare adaugata.

Listen and learn!!!

What it takes to be a Flapper...

Definitia substantivului flapper a apărut în anii 1920 și descria o tânără la modă, care se distrează și sfideaza standardele convenționale de comportament. Am citit pe undeva ca Zelda Fitzgerald a fost inițiatoarea curentului, care a făcut destule ravagii în epocă. 

Wikipedia explică faptul că flapperii sunt o specie nouă de femei moderne, occidentale, care poartă fuste scurte și își tund părul în stil bob, ascultă jazz, fumează și au un comportament sexual foarte libertin. Flapperii conduc automobile, se machiaza excesiv si consumă alcool. 

Astăzi e descrierea oricărei fete de liceu, dar atunci....trebuie să fi fost foarte cool să fii flapper. Cât curaj îi trebuia unei fete să îmbrace pentru prima dată fustă scurtă?! Sau ce reacții stîrnea o tânără domnisoară care-și aprindea o țigară, să meargă mai bine cu berea :::))))??!!!

Astăzi am aflat că nu era numai foarte dificil să fii o flapper, ci era și foarte scump. Așa se explică de ce noutățile, modernitatea prind întotdeauna mai repede și mai bine în lumea civilizată, occidentală, în orașele mari, în care circulă oameni cu bani mulți. 

În afișul alăturat (http://www.retronaut.com/2012/07/what-it-costs-to-be-a-well-dressed-flapper-1926/) e descrisă o ținută de flapper de referință, cu prețuri atașate fiecărui articol de îmbrăcăminte sau accesoriu. Și atunci, ca acum, să fie la modă nu era la îndemâna oricui, dar cel mai amuzant mi s-a părut că suma totală necesară pentru a crea un outfit de flapper era egală cu prețul mobilării unui apartament cu trei camere. Sau așa estimau cei care au publicat chestia asta și nu mă îndoiesc că știau despre ce vorbesc. 

Dor de mare...

De doua ori, in timpul verii, ma apuca un dor nebun de mare. La inceput, prin Iunie, cand se face cald si pot purta din nou rochiile subtiri, care se plictiseau de luni de zile prin tot felul de rafturi si la sfarsit, prin Septembrie, cand vara e deja obosita, caldurile s-au domolit si miroase a dulceata de gutui. In Iunie ma gandesc la mare cu entuziasm, imi vine sa sar in primul tren si sa iau la rand plajele, sa dansez pana dimineata si sa ma indragostesc sub clar de luna, in zgomot de valuri. In Septembrie sunt melancolica. Mi se face dor sa ma plimb pe plaja, mi-e drag de tristetea cenusie a marii in care tocmai a plouat, de plajele pustii, de terasele parasite, de senzatia de aia ca parca a venit Craciunul mai repede.

Acum suntem in Iunie si ma trezesc dimineata cu dor de mare. De marea noastra, zisa Neagra, tulbure si calduta, cu scoici si alge, mirosind a peste. Vreau cafea turceasca si baclavale, nisip in sandale si sare pe buze. Vreau sa ma prinda rasaritul pe plaja si apusul in apa. Vreau sa ma plimb seara pe faleza, sa mananc hamsii la cornet si sa beau bere la halba. Vreau  la mare, zic.

De ce e bine sa stii cand sa te opresti???

Aseară am fost la concert Tudor Gheorghe. Am așteptat cu nerăbdare sa ascult minunile muzicale din Primavara simfonic, pe care le știam de ani de zile și pe care le iubesc. Spectacolul include participarea unei orchestre si a unui cor, ceea ce face ca intreaga manifestare sa fie de mare anvergură. Domnul Tudor Gheorghe a cântat perfect, ca de obicei, cu talent, cu patos, interpretând practic fiecare piesă în parte.

Cu toate acestea, aseară mi s-a năruit piramida de admirație pe care o construisem în ultimii ani și de care eram tare mândră, fiindcă mă simțeam parte dintr-o manifestare culturală elitistă. 

Domnul Tudor a avut mai multe intervenții între melodii, unele prin care ne introducea bucata muzicală care urma, prezentându-ne autorul sau explicându-ne câte un vers. Alteleori, intervențiile au fost despre subiecte cu totul paralele, desuete, derizorii chiar, unele jignitoare pentru anumiți spectatori, altele umilitoare pentru femeile din sală. Acestea din urmă m-au dezamăgit cumplit.

N-aș fi crezut niciodată că am să ascult la un astfel de eveniment povești despre suedeze, venite la mare în România înainte de revoluție, cu scopul de a avea parte de partide de amor în urma cărora au rezultat mai mulți copii bruneți care se plimbă acum prin nordul Europei, liberi și nestingheriți!!!!!!!!!!!!!Domnul Tudor a adăugat chiar că aproape că nu mai există blonzi prin Suedia sau Norvegia!!!!!!!!

N-aș fi crezut nici că o să ni se spună că vom pleca mai deștepti de la spectacolul acesta, cu o aroganță ieșită din comun, pornită de la premisa, absolut nefondată, că cele câteva sute de oameni care ne aflam în sală aseară, eram toți mai proști, mai puțin citiți, mai neghiobi și că veniserăm acolo să mai învățăm cîte ceva. 

Un spectator a avut surpriza să fie certat la scenă deschisă, fiindcă a avut lipsa de inspirație să răspundă maestrului la o întrebare absolut banală, despre gropile din asfalt, cârnații de Salonta sau frigul de afară. Nu-mi aduc aminte exact tema, dar era ceva absolut derizoriu. I s-a atras atenția că acolo de întâmplă lucruri de un anumit nivel și că daca dorește să dialogheze cu artistul, a greșit spectacolul. La nici zece minute, artistul care îsî însoțise povestea despre suedeze de un gest ostentativ pueril (și-a împins bazinul în față!!!!!!!!) a intrat în dialog cu sala de mai multe ori la rând, apoi a avut un schimb de replici cu dirijorul orchestrei (care statea cu spatele la noi și răspundea numai maestrului, ca și cum noi n-am fi existat).

Cireașa de pe colivă a fost însă ratarea de mai multe ori consecutiv a formei de acuzativ, maestrul spunând care în loc de pe care și folosirea formei imne, pentru pluralul substantivului imn.    

Senzația mea a fost de jenă și recunosc că am fost dezamăgită de faptul că publicul a aplaudat minute în șir, în picioare, la finalul spectacolului. Eu una - și nu sunt singura - nu mai merg la alt concert. Am încheiat o eră, după ce în ultimii trei ani nici n-am conceput să lipsesc de la vreun spectacol marca Tudor Gheorghe. De acum, când mi-e dor să-l ascult, (deși o să dureze ceva timp până îmi vor dispărea senzația de derizoriu și gustul amar) am să-l caut pe youtube. 

Cum m-am hotarat sa economisesc bani. Din nou....

Daca e sa ies in fata si sa recunosc deschis care cred eu ca e cel mai mare defect al meu, atunci acesta este faptul ca sunt risipitoare. Ca nu stiu sa ma gospodaresc in asa fel incat sa imi ajunga banii de la un salariu, la altul. Ca nu pot sa economisesc. Ca n-am niciodata niciun plan de cheltuieli. Nu mi s-a intamplat vreodata sa merg la cumparaturi cu lista sau sau sa-mi notez ceea ce am cumparat. Intotdeauna apelez la solutii de rezerva, facand diverse giumbuslucuri financiare ca sa acopar cate o gaura, avand insa grija sa fac alta. Practic, de cand ma stiu am avut datorii, ca s-au numit credit, rate, imprumuturi de la terti, etc

Din cand in cand dau pe-afara si am procese de constiinta, accese de furie pe mine insami, pareri de rau si sentimente de culpa; imi spun ca sunt o fraiera, ca numai din cauza mea ajung in situatii de-astea care imi scot peri albi, ca daca as fi mai calculata mi-ar fi mai usor si mai bine, etc 

Apoi, o iau de la capat si fac exact la fel ca si pana atunci, respectiv nu ma pot opri din cheltuit atat banii pe care-i am, cat si pe cai pe care nu-i am ::))))

Astazi am gasit intamplator urmatoarea strategie de economisire in 10 pasi, scrisa - cel mai probabil - de vreun student la stiinte economice, entuziasmat de conceptele propovaduite de unii si altii prin manuale:

1. Cheltuieste mai putin decat castigi – este cred cea mai importanta afirmatie pe care o putem face in legatura cu economisirea. Usor de zis, greu de facut. Ce sa zic??? Parca eu nu ma gandisem la asta pana acu'. In cazul meu e mission impossible si inceputul tuturor problemelor, cauza tuturor relelor; una peste alta, NU SE POATE!
2. Incepe sa strangi un fond de rezerva. Acest fond de rezerva este extrem de important, pentru ca odata ce il ai nu va mai trebui sa apelezi la familie, prieteni sau banca pentru a te descurca pana la urmatoarea leafa. Pai ce fond de rezerva sa strang eu, daca inca n-am rezolvat pasul 1? 
3. Invata sa alcatuiesti un buget de cheltuieli. Poti cauta diverse resurse online pentru a nota fiecare cheltuiala, sau poti sa folosesti un caiet sau o agenda pentru aceasta activitate, insa este extrem de important sa ai un buget pe care sa il respecti. Adica sa stau sa scriu despre fiecare covrig pe care-l cumpar? Eu, care visez sa scriu romane? OK, sa facem o incercare:
Luni, 03.06.2013: sirop de tuse copil 86 lei, ponei galben (ca altfel nu vrea la gradinita) 6 lei, 2 iaurturi 4 lei, apa 4 lei, mancare pranz 11 lei, rata in banca xxxx lei (daca vad suma scrisa, mi se face rau). Si ziua inca nu s-a terminat. Mai urmeaza sa iau lapte si apa, in drum spre casa. Daca intru insa in magazin dupa astea, ma vor paste nenumarate pericole, colorate si atractive, asezate pe rafturi sau in vitrine frigorifice. Daca intru in vreun supermarket, atunci trebuie sa ma feresc si de pericolelel de pe umerase, ca si din alea sunt cu nemiluita!!!
4. Planifica dinainte orice cheltuiala importanta. Ma uit uneori pe chitante mai vechi pe care nu stiu cum de le-am pastrat si imi dau seama cu cata usurinta cheltuiam inainte sume de bani care, chair daca pe loc nu pareau extrem de mari, se adunau. Totul se aduna. Trebuie sa fim constienti de asta. Mie nu mi-a placut niciodata matematica, iar chitante vechi eu nu pastrez, ca se aduna energie negativa. 
5. Nu face nimic pentru a impresiona pe cei din jur. Aici includem sau ne referim in special la cheltuieli. Nu este nevoie sa iti cumperi o haina sau o masina scumpa, pe care nu ti-o permiti si care nu te reprezinta pentru ca si ceilalti au acele lucruri. Nu ceilalti vor plati pentru ele. Si ce fac daca ma reprezinta??? 
6. Plateste-ti toate datoriile (rata la casa face obiectul unui articol separat, nu e tocmai usor sa achiti un apartament) cat mai repede posibil Bine ca esti tu destept!
7. Stabileste un buget de cumparaturi (saptamanal, lunar, cum iti este mai usor) si respecta-l. In Romania, in special in familiile cu venituri modeste, cei mai multi bani se duc pe cumparaturi: mancare, igiena, produse de curatenie, eventual produse cosmetice. Eu nu sunt in stare sa ma tin de un tratament cu antibiotic!!! Cum am sa ma tin de buget? Bugetul e un plan, o estimare..., nu?
8. Tot in legatura cu bugetul de cumparaturi, invata mici trucuri pentru a cheltui mai putin la supermarket. Sa fac cumparaturi legata la ochi si fara card?
9. Nu mai cumpara in rate. Niciodata. Chiar si cardurile cu 0% dobanda ascund o multime de comisioane pe care tot tu va trebui sa le achiti. Ratele sunt o problema numai secundar. Eu platesc cash de cele mai multe ori si nu pare sa-mi fie de folos.
10. Pregateste-ti masa de acasa si nu mai iesi in oras cu colegii decat in cazuri exceptionale. Este o deprindere care, pe langa economia de bani, te ajuta sa mananci mai sanatos, pentru ca stii mai bine ce ai preparat, cum si cu ce ingrediente. Asta e cruzime. 

M-a cam deprimat strategia asta in 10 pasi, inca de la pasul intai. Imi trebuie una personalizata. Cred ca am sa inventez o strategie care sa strige tare la mine sa-mi scot naibii mana din portofel, ori de cate ori vreau sa cumpar ceva care nu-mi trebuie cu adevarat.

Gourmet deserts...

La un moment dat am decis ca e bine sa am un plan B. Viata iti poate oferi tot felul de surprize si nu depinde intotdeauna de cat de bine ai planificat totul. Asa ca am deja o lista lunga cu planuri B pe care le pot pune in aplicare in caz ca ....ma plictisesc, pleaca copiii la facultate, ma mut la tara definitiv, ma pensionez sau raman fara job. Pana acum, asta e ceea ce am reusit sa incropesc:

Planuri B preferate

1. Sa pictez in ulei cele mai frumoase cladiri din oras, taranci romance purtand straie populare, balerine, copaci cu frunze in forma de fluturi aurii, flori si case, toate peisajele marine la care ma pot gandi.

2. Sa locuiesc o vreme la Paris.

3. Sa cos goblen :))

4. Sa citesc toate cartile pe care le cumpar.

5. Sa invat sa fac prajituri sofisticate.

6. Sa am grija de gradina mea, asa cum ar trebui...

7. Sa fac sport - a se citi plimbari lungi, daca e posibil pe malul marii (Negre sau nu)

8. Sa merg la toate concertele, spectacolele si filmele pe care le ratez acum din motive obiective plus cele care vor mai fi...

9. Sa petrec mai mult timp cu ai mei

10. Sa deschid o mica afacere.

         10.a.Cafenea

         10.b.Bacanie - delicatesuri

         10.c. Anticariat

         10.d. Cofetarie Gourmet!!!!!

Asta chiar ma vad facand, cu mare placere si interes. Ce sa vrei mai mult decat un mic atelier, muzica buna si opere de arta dulci si apetisante, aratand incredibil si avand un gust exceptional. Si toate sa fie facute de mine. 

Vreau sa cred ca nu sunt eu singurul om din tara asta care s-a saturat de amandine, foret noire si eclere cu budinca din praf, toate de dimensiuni imposibil de savurat fara sa ti se aplece.  



Le vad insirate pe tavite colorate, pe farfurioare albe ca laptele sau in mici

paharele transparente, de exact marimea unei guri delicate de femeie cunoscatoare, amatoare de dulce dar care nu se poate hotari daca vrea ceva cu ciocolata, ceva cu fructe sau ceva....cu branzica.

Le vad apreciate de oameni civilizati, care au depasit etapa dedicata rahatului turcesc sau feliei de paine cu unt si cu dulceata, desi nici astea nu sunt de lepadat intr-o zi ca cea de astazi, ploioasa si friguroasa, ca de sfarsit de toamna.