Aseară am fost la concert Tudor Gheorghe. Am așteptat cu nerăbdare sa ascult minunile muzicale din Primavara simfonic, pe care le știam de ani de zile și pe care le iubesc. Spectacolul include participarea unei orchestre si a unui cor, ceea ce face ca intreaga manifestare sa fie de mare anvergură. Domnul Tudor Gheorghe a cântat perfect, ca de obicei, cu talent, cu patos, interpretând practic fiecare piesă în parte.
Cu toate acestea, aseară mi s-a năruit piramida de admirație pe care o construisem în ultimii ani și de care eram tare mândră, fiindcă mă simțeam parte dintr-o manifestare culturală elitistă.
Domnul Tudor a avut mai multe intervenții între melodii, unele prin care ne introducea bucata muzicală care urma, prezentându-ne autorul sau explicându-ne câte un vers. Alteleori, intervențiile au fost despre subiecte cu totul paralele, desuete, derizorii chiar, unele jignitoare pentru anumiți spectatori, altele umilitoare pentru femeile din sală. Acestea din urmă m-au dezamăgit cumplit.
N-aș fi crezut niciodată că am să ascult la un astfel de eveniment povești despre suedeze, venite la mare în România înainte de revoluție, cu scopul de a avea parte de partide de amor în urma cărora au rezultat mai mulți copii bruneți care se plimbă acum prin nordul Europei, liberi și nestingheriți!!!!!!!!!!!!!Domnul Tudor a adăugat chiar că aproape că nu mai există blonzi prin Suedia sau Norvegia!!!!!!!!
N-aș fi crezut nici că o să ni se spună că vom pleca mai deștepti de la spectacolul acesta, cu o aroganță ieșită din comun, pornită de la premisa, absolut nefondată, că cele câteva sute de oameni care ne aflam în sală aseară, eram toți mai proști, mai puțin citiți, mai neghiobi și că veniserăm acolo să mai învățăm cîte ceva.
Un spectator a avut surpriza să fie certat la scenă deschisă, fiindcă a avut lipsa de inspirație să răspundă maestrului la o întrebare absolut banală, despre gropile din asfalt, cârnații de Salonta sau frigul de afară. Nu-mi aduc aminte exact tema, dar era ceva absolut derizoriu. I s-a atras atenția că acolo de întâmplă lucruri de un anumit nivel și că daca dorește să dialogheze cu artistul, a greșit spectacolul. La nici zece minute, artistul care îsî însoțise povestea despre suedeze de un gest ostentativ pueril (și-a împins bazinul în față!!!!!!!!) a intrat în dialog cu sala de mai multe ori la rând, apoi a avut un schimb de replici cu dirijorul orchestrei (care statea cu spatele la noi și răspundea numai maestrului, ca și cum noi n-am fi existat).
Cireașa de pe colivă a fost însă ratarea de mai multe ori consecutiv a formei de acuzativ, maestrul spunând care în loc de pe care și folosirea formei imne, pentru pluralul substantivului imn.
Senzația mea a fost de jenă și recunosc că am fost dezamăgită de faptul că publicul a aplaudat minute în șir, în picioare, la finalul spectacolului. Eu una - și nu sunt singura - nu mai merg la alt concert. Am încheiat o eră, după ce în ultimii trei ani nici n-am conceput să lipsesc de la vreun spectacol marca Tudor Gheorghe. De acum, când mi-e dor să-l ascult, (deși o să dureze ceva timp până îmi vor dispărea senzația de derizoriu și gustul amar) am să-l caut pe youtube.
Recunosc ca faza cu spectatorul a fost deplasata, nici mie nu mi-a placut dar eu sunt de parere ca am mers la spectacol pentru muzica care a fost minunata....restul daca le bagam in seama ne amarasc viata si nu merita. Parerea mea....scuze dar despicarea firului in patru ne face rau uneori.
ReplyDeleteIn rest toate cele bune....
Recunosc ca ma lupt cu o durere de masea si s-ar putea ca asta sa ma infuenteze un pic, dar....ce-i prea mult, strica!
ReplyDeleteAm acasa CD-ul "Primavara simfonic" pe care l-am ascultat de multe ori, cu mare bucurie si emotie. Acesta e si motivul pentru care am fost dornica sa-l vad pe scena.
ReplyDeleteAsa e, am fost acolo, am fost impresionata de vocea lui Tudor Gheorghe, de orchestratie, de faptul ca orchestra era formata din interpreti foarte tineri, care pareau inca studenti. Ar fi putut fi un moment memorabil. Asa mi l-am inchipuit. Dar nu a fost asa. Si nu am fost atat dezamagita, cat intristata. Inca un mit care s-a prabusit.
Ramane muzica lui, pe care o voi asculta in continuare cu placere, insa, doar acasa.
Problema nu e ca nu s-a oprit la timp. Putea sa nu se apuce sa vorbeasca, pentru ca tipul n-a fost niciodata o "lumina". Vocea si talentul muzical nu presupune neaparat nici bun simt , nici educatie si nici cultura. TG este un foarte bun exemplu, si a fost asa intotdeauna.
ReplyDeleteImi pare rau sa aud de la voi ca un concert marca Tudor Gheorghe s-a aliniat "trendului" din media.Probabil ca asta este ceea ce se vinde, asta este ceea ce ne place: vulgaritate si scandal.Trist...Si totusi sunt convinsa ca multi din sala l-au etichetat pe TG asemeni tie si au plecat dezamagiti.
ReplyDelete