Marcă românească!

În Romania existau până de curând peste 4000 de produse inregistrate ca fiind tradiționale. Reușeam astfel să întrecem țări mai susceptibile să se afle în postura de a bate recordul european din acest punct de vedere. În orice caz, legislația în domeniu s-a schimbat, condițiile au fost reformulate, astfel că astăzi, în România există un singur produs 100% tradițional, cu acte în regulă. Este vorba despre o pâine făcută după o rețetă tradițională de prin Brașov. 

Pe de altă parte, deși nu e unicat în lume, ia tradițională romînească poate fi marcă înregistrată. Este sursă de inspirație pentru mari designeri de modă, purtată de personalități, reprezintă ceva specific, un produs suficient de sofisticat să fie greu de copiat și suficient de scump, să fie dorit. 

Curentul  ăsta etno, de care personal mă bucur acuma, a mai trecut peste lume. Am citit că în perioada interbelică a existat un mare interes pentru ia romînească. Dintre exemple, Matisse a pictat în 1940 celebrul Romanian Blouse, după ce a primit o ie românească în dar.

Sexy is an attitude!

Precizez că nu trăiesc într-o lume imaginară. Realizez ce înseamnă om frumos. Sunt la curent cu trendurile în modă, cu imaginea ultra promovată a femeii perfecte, cu dimensiuni standard, picioare interminabile, ochi mari, preferabil albaștri. Și admit că așa e! Așa arată femeia perfectă. Cu toate acestea, trebuie să admitem că genul acesta de persoane sunt excepționale. De-aia ne fascinează. Dar, marea majoritate a oamnilor arată absolut obișnuit, în cel mai bun caz. Și cred că a venit vremea să admitem că asta nu e o problemă. Să dăm creditul cuvenit frumoșilor, dar să admitem că și restul locuitorilor planetei merită să respire.

Sens în care, mă bucur să văd că există și oameni care au înțeles că și femeile grase sunt potențiali cumpărători de haine. Fashion bloggerul Gabi Gregg, inspirată de calendarul celor de la Sports Illustrated, a lansat o colecție de costume de baie, pe numele ei Swimsuitsforall, dedicată, așa cum bănuiți, femeilor cu forme generoase.

A recrutat 4 modele peste 80 kg si a plecat cu ele in paradisul tropical al insulelor Turks and Caicos, unde a realizat un pictorial foarte mișto. Imaginile au devenit celebre, iar costumele de baie se pot cumpăra deja. Cool or what???!!!

Au făcut o figură frumoasă....

Diferețele dintre om și maimuță țin în primul rând de formă (maimuțele au mai mult păr, etc) dar mai ales de fond. Așa ne place să credem, în orice caz. Recunosc că eu, personal, am mari îndoieli că regula asta se aplică, fără excepție, în cazul tuturor oamenilor și a tuturor maimuțelor și dacă e cineva interesat să mă combată, atunci pot veni cu nenumărate exemple edificatoare. 

Cu toate acestea, mă bucur să văd că există și oameni care-și merită poziția din vârful lanțului trofic. Suporterii japonezi, dotați cu saci de plastic, au făcut curățenie lună și bec în tribuna pe care au ocupat-o în timpul unui meci de fotbal susținut și pierdut, de altfel, de naționala niponă. În mod cu totul surprinzător și contrar obiceiului co-naționalilor noștri suporteri ai echipelor de club românești, japonezii nu au simțit valuri de isterie inundându-le capul și nu au fost cuceriți de instincte primare specifice altor specii, nu au rupt scaunele, nu au aruncat cu petarde, nu au făcut semne obscene la adresa adversarilor, a arbitrilor, a spectatorilor și, în general, a omenirii. Japonezii au făcut curățenie și au plecat liniștiți să viziteze împrejurimile, conștienți de faptul că viața reală se întâmplă altundeva.

Ce ai face pentru 3 lei?

Am aflat de curând că profesorii care sunt implicați în activitățile de supraveghere/asistență la bacalaureat sunt plătiți cu 19 lei/zi. De asemenea, pentru fiecare lucrare corectată, primesc câte 3 lei. 

Imediat după ce corectează la BAC, profesorii se intorc acasă. Pe jos, fiindcă un bilet de tramvai costă mai mult decât o lucrare corectată. Apoi mănâncă. Prost, fiindcă somonul costă 48 de lei kilogramul și asta înseamnă 16 lucrări corectate. În schimb, de 3 lei poți cumpăra o pâine mică, un iaurt de fructe sau o plăcintă. Numai chestii sănătoase, nutritive și sățioase.

Acuma să ne imaginăm că ai un copil care dă BAC-ul. Și lucrarea lui, la matematică de exemplu, este corectată de cineva pentru care efortul copilului tău, viitorul lui, șansa de a merge la facultate și fericirea întregii tale familii valorează cât o plăcintă cu cartofi. Destul de nasol, nu???? 

Ne tot plângem că tinerii nu mai sunt ce-au fost. Ne lamentăm că nu se mai face școală, că nu vom avea cine să ne plătească pensiile, că suntem o țară de analfabeți licențiați. Pe de altă parte, plătim 100 de lei pe zi unei femei cu patru clase, ca să ne facă menajul,  50 de lei pe zi unui muncitor necalificat, ca să ne sape grădina, 25 de lei unei coafeze pentru un aranjat de păr, dar numai 3 lei unui profesor, ca să corecteze lucrarea copilului nostru la examenul de maturitate. Aș zice că profitul e pe măsura investiției, nu credeți? 

Un profesor român câștigă în medie 2 euro/oră. După ce am aflat această informație, mi s-au mai liniștit frustrările acumulate în ultimii ani, legate de incompetența unora dintre profesorii copilului meu. Pentru că 2 euro pe oră este mai puțin decât îi dau eu fetei care mă spală pe cap, la coafor. De fapt, dacă mă gândesc bine, ei îi dau mult mai mult. Ca urmare, ce mă aștept? Să vină la catedră Einstein? 

De unele, de altele...

Grădinăritul mă interesează de puțin timp, iar grădina mea, deși destul de tânără, este unul dintre locurile mele preferate. Îmi place faptul că e 100% creația mea. a noastră. Ideea că am luat o bucată aridă de pământ și am transformat-o în ceea ce este astăzi, mi se pare grozavă.

Am știut de la început că vreau ceva cu iz retro, o casă și o grădină cu personalitate, care să fie noi, dar să pară vechi. Aşa am ales designul, decorațiunile, culorile, dar și plantele. Am așteptat câțiva ani pentru ca grădina mea să se maturizeze, să prindă contur. Şi încă aștept să am niște pomi suficient de bătrâni, încât să facă umbră adevărată, răcoroasă, atunci când mă chinuie canicula.

Am încercat diverse combinații de plante şi în final, am înțeles că cel mai bine le merge celor tradițional locale. Aşa că, am mizat pe mușcate, trandafiri, hortensii şi oarece conifere. Dintre cele mai exotice, am niște leandri nemaipomeniți şi câteva tufe de levănțica, care mă întâmpina când vin acasă.

Mai am o tufă imensă de caprifoi, care acum înflorește şi miroase grozav... 

dar mai ales, niște trandafiri de care nu mă mai satur. Abia aștept să crească cei trei trandafiri cățărători, care acum au cam 1 metru. 

Astăzi e 1 iunie, iar joaca în grădină e felul meu de fi din nou copil.  Luați o lopățica, o găletușă cu apă şi niște pământ. Nimic nu bate senzația de noroi moale şi călduț sub tălpile goale...