De unele, de altele...

Grădinăritul mă interesează de puțin timp, iar grădina mea, deși destul de tânără, este unul dintre locurile mele preferate. Îmi place faptul că e 100% creația mea. a noastră. Ideea că am luat o bucată aridă de pământ și am transformat-o în ceea ce este astăzi, mi se pare grozavă.

Am știut de la început că vreau ceva cu iz retro, o casă și o grădină cu personalitate, care să fie noi, dar să pară vechi. Aşa am ales designul, decorațiunile, culorile, dar și plantele. Am așteptat câțiva ani pentru ca grădina mea să se maturizeze, să prindă contur. Şi încă aștept să am niște pomi suficient de bătrâni, încât să facă umbră adevărată, răcoroasă, atunci când mă chinuie canicula.

Am încercat diverse combinații de plante şi în final, am înțeles că cel mai bine le merge celor tradițional locale. Aşa că, am mizat pe mușcate, trandafiri, hortensii şi oarece conifere. Dintre cele mai exotice, am niște leandri nemaipomeniți şi câteva tufe de levănțica, care mă întâmpina când vin acasă.

Mai am o tufă imensă de caprifoi, care acum înflorește şi miroase grozav... 

dar mai ales, niște trandafiri de care nu mă mai satur. Abia aștept să crească cei trei trandafiri cățărători, care acum au cam 1 metru. 

Astăzi e 1 iunie, iar joaca în grădină e felul meu de fi din nou copil.  Luați o lopățica, o găletușă cu apă şi niște pământ. Nimic nu bate senzația de noroi moale şi călduț sub tălpile goale...