Anul acesta s-a nimerit sa am in jurul meu oameni care se pregatesc de nunta. Asa ca, invariabil, au fost si multe discutii legate de casatorie. Am auzit toate parerile posibile, pro si contra. Conceptul are in continuare multi sustinatori, dar lumea a inceput sa fie mai practica in abordare. Contractul prenuptial nu mai pare un act extraterestru, iar cuplurile se comporta mai degraba ca intr-un parteneriat. Sau asa imi place mie sa cred. Tot gandindu-ma la asta, mi-am pus problema daca mai e de actualitate mariajul.
Cui ii mai pasa destul, cat sa se casatoreasca cu acte in regula si cum inteleg tinerii care fac nunta obligatiile care le revin, dupa ce se arunca buchetul?
Cati discuta dinainte cine ce urmeaza sa faca in casa? Cine isi pune problema cum va fi viata lor 30 de ani mai tarziu?
Vorbeam cu un prieten, convins ca mariajul e o idee proasta, care mi-a spus ca teoria lui este ca majoritatea cuplurilor functioneaza mai bine inainte de casatorie fiindca au un interes comun: sa se casatoreasca. Este firesc sa faca toate eforturile ca sa ajunga la altar, impreuna. Asadar, ceea ce se schimba dupa noaptea nuntii, de merg lucrurile mai rau, este tocmai interesul fiecaruia. Miza comuna nu mai exista. De acum, fiecare revine la preocuparile si interesele pe care le avea inainte sa se logodeasca. Sau afla altele noi, nu intotdeauna comune. Si atunci, there is trouble in paradise.
M-am intalnit acu cateva zile cu o fosta colega de serviciu. Nu ne mai vazuseram de ani buni si intre timp, fiecare dintre noi, am facut o gramada de chestii. Ea s-a casatorit si a facut doi copii. Eu l-am facut pe al doilea. Lucram in locuri diferite, ne-am facut case, am citit carti, am calatorit in diverse locuri, etc
Totusi, nimic din tot ceea ce a facut ea in ultimii zece ani nu a fost suficient de important incat sa merite mentionat "in treacat", decat ca socrii eu locuiesc pe o strada oarecare, intr-o zona centrala a orasului. Genul de adresa statement, care tradeaza un statut privilegiat al fericitului locatar.
Pe moment, recunosc ca m-a surprins mentiunea, fiindca mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa spun cuiva unde locuiesc socrii mei. Pur si simplu, nu mi s-a intamplat. Apoi, am inteles ca asta era confirmarea succesului ei, peste ani. E ca la reuniunile de x ani de la terminarea liceului. Fiecare afiseaza mutra invingatorului si enumera diplomenele obtinute intre timp, averea acumulata sau arata poze cu copiii, masina sau amanta. Dupa posibilitati....
Si asa am ajuns la concluzia ca ceea ce conteaza atunci cand ne casatorim este sa fim mandri de achizitie. Ca atunci cand iti cumperi masina noua. Daca ai sentimentul ca te invidiaza toata lumea, daca iti vine sa te plimbi prin oras cu geamul deschis si muzica data tare, daca esti gata sa dormi in ea, atunci e buna. Sau ca atunci cand iti cumperi poseta. E buna si una din piata, cu 15 lei. Dar daca reusesti sa-ti cumperi un Hermes, nu e nimeni ca tine pe strada, nu?
Asa ca, daca va intrebati de unde stii daca el e alesul sau daca ea este femeia vietii tale, atunci ganditi-va daca va face mandri. Daca da, atunci e ok. De altfel, daca doar va ganditi pur si simplu, deja e destul de ok:)
No comments:
Post a Comment