Stereotipurile noastre, cele de toate zilele...

Printre cele mai tâmpite stereotipuri de vorbire pe care le-am auzit vreodată la televizor, dar nu numai, se numara urmatoarele, in ordine absolut întâmplatoare  "o bătrâna de 50 de ani", "oamenii legii", "extraterestrii, intergalacticii" de pe la vreo echipa de forbal. Si ca sa raman in zona cu fotbalul, pentru ca merita, mai mentionez "stam la masa bogatilor", "iesim/intram in Europa", celebra "sa facem o figura frumoasa", etc

Dintre toate, cel mai tare ma enerveaza cea cu "oamenii obisnuiti, de pe strada" spusa in mod vadit peiorativ. Si ma enerveaza mai ales fiindca de cele mai multe ori vine de la vreo idioata cu coeficientul de inteligenta mai mic ca numarul de la sandalele de firma pe care le poarta sau de la vreun blambec care-si umfla muschii cu pastile. Pe scurt, nu ma deranjează sa fiu inacadrata generic in categoria oamenilor obisnuiti, de pe strada, daca sunt comparata cu Neagu Djuvara sau cu Elisabeta Polihroniade. Dar daca sunt obisnuita prin comparatie cu Andreea Tonciu (mi-e absolut greata ca stiu cine e fata asta), atunci ma enervez. 

Pai daca e sa analizam pe bune, eu sustin contrariul. Oamenii de pe strada sunt adevaratii eroi, adevaratele vedete. Oamenii simpli, aia care se trezesc in fiecare dimineata la ora sase, ca sa pregateasca micul dejun copiilor; alearga la scoala, la gradinita si apoi la serviciu, unde sunt nevoiti sa performeze cel putin decent; se intorc acasa spre seara, fac cumparaturi in fuga, gatesc, fac temele cu copiii, aduna prin casa, citesc, vorbesc, scriu, iubesc, traiesc. Astia sunt vedete, nu trei prosti care se fac de ras la televizor si nici macar nu-si dau seama de asta. 

Daca tot vorbim despre stereotipuri verbale obositoare si lipsite de continut, as vrea sa acordam atentia cuvenita expresiei "in provincie", folosita mai putin cu sens geografic si mai mult cu intentia de a surclasa din start pe cei care se afla acolo. Cei mai inraiti critici ai "provinciei" in Romania sunt acei locuitori ai capitalei care si-au dobandit de curand aceasta calitate. Sau prostii, dar astia sunt o categorie prezenta indiferent despre ce vorbim. Asadar, bataia pestelui se da pe statul in capitala, nu? Sa ne intelegem, daca nu esti cumva  Maia Morgenstern, Bucurestiul nu are sens. Daca n-ai bani, statut si anturaj, pierzi vremea stand acolo, in chirie, la doua ore de mers cu metroul de Piata Romana, clar?

Daca ar fi dupa mine, as introduce cateva lectii despre proprietatea termenilor in manuale.