Cum mi-am cumparat televizor, dar promit sa nu mai fac!!!

Cum reusesc sa adun niste bani, cum gasesc ceva de cumparat. Nu blanuri, nu bijuterii, nu masini de lux, ca n-am depasit inca faza cu magazinele second-hand. In schimb, nu pot rezista la cate un cantar electronic chinezesc, la cate un aspirator, la cate un ondulator de par....

In decembrie anul trecut - adica exact acum o luna - mi-am depasit limitele, am spart tiparele, am scapat fraiele si mi-am cumparat televizor. Pe sistemul "suntem prea saraci ca sa ne cumparam lucruri ieftine", am luat un TV Smart, 3D, HD, bla, bla, bla... Nu stim sa folosim cam jumatate din ce stie el sa faca, dar ce conteaza?

Culmea ironiei, acuma cand in sfarsit am cumparat si noi ceva mai ca lumea, ce credeti ca ni s-a intamplat? S-a stricat televizorul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 

Primul proverb la care m-am gandit - ca asa suntem noi romanii, vorbim in pilde - a fost "la omu'sarac nici boii nu trag". Desigur, as fi preferat sa ma aflu in situatia in care sa mi se potriveasca mai degraba "prost sa fii, noroc sa ai", dar nu mi-am ales eu...:)

Acestea fiind zise, am luat televizorul in brate si l-am dus la singurul service autorizat din oras. Sa nu uitam ca vorbim, totusi, de un oras cu doua sute de mii de suflete. Daca socotim cate familii de cate patru membri rezulta din numarul locuitorilor, atunci rezultatul e cincizeci de mii. Si daca ne gandim ca, in medie, fiecare familie are in casa doua televizoare...faceti singur calculele.

Revin! In contextul asta, am pornit catre singurul service autorizat din oras. Am intrat, am vrut sa spunem care e problema, dar in loc de cea mai previzibila situatie la care va puteti gandi, am avut parte de o experienta pe cat de extraordinara, pe atat de hilara.

Sub egida "prostul nu-i prost destul, daca nu e si fudul", tipul care lucreaza acolo credea ca e cel putin Steve Jobs. Ne-a certat ca ne-am luat TV Philips, apoi ne-a luat la intrebari cu privire la indrazneala noastra nejustificata de a incerca o recautare a listei de programe disponibile prin cablu, iar in final, ne-a luat la misto ca nu stim sa folosim aparatul la adevaratul lui potential. 

In tot timpul asta s-a rastit continuu la cei doi baieti care mai lucrau in atelier si a strigat chiar si la noi de vreo doua ori, cand n-am performat la inaltimea asteptarilor. In final, am plecat nauciti, aproape recunoscatori ca a acceptat sa lasam TV-ul la reparat. 

Mai stiti campania aia care ne-a populat televizoarele toata iarna, in care un tip cumpara tot felul de chestii si cand vroia sa le duca inapoi stricate sau pur si simplu fiindca nu le mai voia, aia il luau la misto? Aia in care tipul zicea, invariabil, "sunt cetatean roman si am drepturi"? Buna campanie!!!