Ce ma enerveaza...

Am iesit ieri dupa-masa in oras, cu copiii. Cautam un covor pentru camera baiatului, dupa ce aruncasem in prealabil mocheta pe care ne-am petrecut primii opt ani de scoala. Imi pare rau ca nu i-am facut o fotografie. Avea de la pete de cerneala, pana la pete de dulceata de prune, de toate. In sfarsit, am hotarat ca si-a facut traiu', si-a mancat malaiu' si am depus-o la containerul de gunoi de langa bloc, de unde a si disparut in cateva minute, semn ca era reciclabila, totusi.

Vremea era frumoasa, noi ne imbracaseram dragut si tocmai spalasem masina. Existau toate premisele sa ne simtim bine, fiind impreuna intr-o sambata dupa-masa (aproape) de primavara. Am zis sa cautam covorul pe la magazinele de profil, asa ca am inceput cu Bricostore-ul. Cand sa intram pe drumul care ne scotea din sensul giratoriu catre magazin, ne trezim blocati in spatele unui autocar. Ala, la randul lui, blocat de o masina mica, din care cobora un tip. De fapt, nu cobora. Mai degraba isi lua ramas bun de la sofer, tinea un discurs de multumire, isi expunea ultima dorinta inainte de grand finale. Nu stiu ce facea, dar parea sa dureze al naibii de mult timp. Se facuse deja coloana de masini si lumea claxona, nervoasa, grabita...

Tipul care provocase intreg scandalul era seren. Nu parea sa realizeze ca el e cauza harmalaiei sau putin ii pasa. Era din categoria trening de plastic, vesta si basca primita ca material promo pe la vreun meci. La un moment dat a terminat de povestit cu soferul masinii din care coborase si s-a intors inspre noi, sa vada care era problema noastra. Cum sa va zic...a fost cea mai lunga serie de injuraturi si blesteme pe care am auzit-o in ultimul timp. Apoi, tipul ne-a intors spatele si a pornit catre intrarea in Carrefour, calcand apasat pe gazonul proaspat tuns. Doar nu era sa mearga, ca toti fraierii, pe trotuar, nu?

Ma enerveaza nesimtitii, prost-crescutii, idiotii semianalfabeti care isi inchipuie ca sunt buricul lumii, care nu dau doi bani pe ceilalti si isi fac un titlu de glorie din faptul ca nu respecta nici o regula. Ma enerveaza nesimtitii care arunca gunoaie pe jos sau pe geamul masinii, cretinii care plescaie, care asculta muzica tare in masina sau mai rau, la telefonul mobil, mergand pe strada. Ma scot din minti tembelele care arata toate la fel, de la forma sprancenelor pana la forma tocului, femei cum in tarile civilizate nu vezi decat pe centura, iar acolo toate sunt din Europa de Est. 

Ma enerveaza istericii, needucatii care striga tare si gesticuleaza; ma enerveaza emisiunile TV care promoveaza cretini si curve si care ne trateaza ca si cum am fi toti oligofreni. Ma enerveaza cei pe care ii intereseaza chestiile intime ale altora. Nu mai pot sa vad cu cine se culca Bianca Dragusanu si nici cum arata urechile fetei Andei Calugareanu. De fapt, cel mai tare, in acest punct de vedere, ma enerveaza cei care nu au nici o problema sa-si bata joc de oameni bolnavi, amarati, neajutorati, dar si cei care insista sa se uite la asa ceva, ca la circ. Ma enerveaza magazinele in care nu gasesti decat haine chicioase si ma enerveaza idiotii care isi fac o misiune din a-si cumpara cele mai scumpe gioarse. Ma enerveaza ca suntem debusolati, fara principii, fara scoala si fara cei sapte ani de acasa. Ma enerveaza mizeria, jegul, gunoaiele, culoarea gri si improvizatiile de tot felul din orasele (si satele) noastre.  

Ma enerveaza ca ma enerveaza toate astea, dar mi-as dori sa ne enerveza pe cat mai multi. Mi-as dori ca tipul scandalagiu sa nu se simta indreptatit sa ne puna pe noi ceilalti la punct. Intr-o lume ideala, unul de acest calibru nu ar fi avut tupeul sa deschida gura. Mi-as dori sa avem ierarhii corecte, sa fim cu totii civilizati si sa fie curat si frumos peste tot.

Sigur, as fi putut sa-mi doresc si eu o pereche de platforme si niste silicon in buze...dar asta e!