Cafeaua de sambata dimineata...

Eu sunt mare amatoare de cafea. Primul lucru pe care-l fac dimineata e cafeaua. De fapt, daca ma gandesc bine, cana mea cu cafea ma insoteste toata ziua, indiferent ce fac. Bautura mea preferata, in the whole wide world, e cafeaua. Neagra, cu putin zahar. Nu-mi plac variatiunile insa. Spuma de lapte, lapte de soia, siropuri dulci de ciocolata sau globuri de inghetata. Nu in cafeaua mea!!
In weekend cafeaua de dimineata are alt statut. Nu mai e cana fugarita din baie in dormitor, din care sorb in graba cate o inghititura si care ramane invariabil plina pe jumatate, parasita pe dulapul de pantofi.
Sambata e prima zi de weekend. O zi grea, dat fiind caracterul ei obigatoriu administrativ. Dupa cinci zile in care am ajuns acasa seara, casa mea arata ca dupa o invazie extraterestra. Asa ca, imi place sau nu, sambata e zi de curatenie, de spalat haine (vreau sa multumesc pe aceasta cale creierului luminat care a inventat masina de spalat, datorita careia viata mea este fara indoiala atat mai usoara, cat si mai buna), de facut mancare. Nasol pe toate planurile, pentru ca nu-mi place sa fac nimic din toate astea, mai ales cand e obligatoriu.
Dar inainte sa inceapa munca silnica, e momentul meu special, in care savurez cafeaua de dimineata, dintr-o anumita cana, nu oricare. Trebuie sa fie o cana care sa ma inspire. Astazi e una din portelan de Bavaria, clasica, cu farfurioara si tortita, cu marginea aurita, impodobita cu niste floricele colorate. Romantica, imi aduce aminte de vremuri in care bautul cafelei era un ritual.
Asa ca, inchid ochii sa nu vad chiuveta din bucutarie plina ochi de vase murdare si nici jucariile imprastiate prin toata casa, paturile vraiste si praful de doua degete de pe televizor. Si imi beau cafeaua....