De ce se bat romanii pe tigai?

Doua stiri mi-au marcat cortexul in ultimii ani. Amandoua erau despre deschiderea unor magazine la care lumea se calcase in picioare pentru ca era oferta la drujbe, in primul caz si la tigai, in al doilea.

Sigur ca prima reactie pe care o poti avea in fata unei asemenea orori e sa fii consternat. Eu am stat asa, consternata, vreme de mai multe minute. Apoi, invariabil, probabil oftezi, resemnat. Eu am oftat de fiecare data, indelung. In sfarsit, dupa ce iti revii putin, te intrebi ce dracu-i cu poporul asta? Eu asa am facut. 

Am incercat sa raspund la intrebarea de ce se bat romanii pe tigai? Dificila intrebare. Capcana, chiar. Pentru ca oricum as da-o, raspunsul e inevitabil: suntem idioti! Nu mi-e usor nici mie sa recunosc, dar asa e. Oricat de mult mi-ar placea sa afirm ca traiesc intr-o tara frumoasa, bogata, cu oameni buni, ospitalieri si femei frumoase, cu potential uman, turistic si atractiva pentru investitori (am uitat ceva???) , NU E ADEVARAT!!!!!!!

Si asa ca am luat-o incetisor cu rationamentul, incercand sa-mi explic situatia. Sa stabilim cat de idioti suntem, ca e si asta important. Macar sa nu fim cei mai idioti din lume. Ar fi si asta o consolare.

Sa incercam sa ne imaginam cum decurg lucrurile!

E o dimineata geroasa de ianuarie. Afara sunt -5 grade, cade ceva intre zapada si ploaie inghetata, vantul bate cu putere si inca e intuneric. Ne aflam intr-un oras din Romania, intre blocurile oribile ale unui cartier periferic. Astazi e ziua in care se deschide un magazin nou. Evenimentul e anuntat cu surle si trambite de saptamani intregi. Nu e stalp de curent, nu e gard parasit, nu e vitrina de magazin non-stop, nu e scara de bloc, nu e nici un locsor care sa fi scapat nemarcat. Afise, pliante, panouri, toate anunta marea deschidere. Si mai e ceva. Toate anunta promotie la tigai!!

Tigai chinezesti, cu maner de pastic, numai bune de facut oua ochiuri, la pret promotional. Atentie, nu gratis! Numai la pret promotional. Dar chiar si asa...Cine ar putea rezista la o asemenea oferta???

Asa ca ma dau jos din pat si - presupun ca fara sa fac dus, sa beau o cafea, sa ma uit la o stire, etc - ma reped in pantalonii de trening de casa, in cizmele rele (ca pe alea bune nu le port decat la ocazii speciale), imi pun caciula tricotata, mai mult ca sa ascund parul nespalat de zile intregi, dupa care o iau la fuga spre magazin. 

Ajung acolo toata transpirata si constat ca strategia mea de ma infiinta in usa magazinului la ora 5 (desi nu se deschide pana la 8) nu e gaselnita secolului. O multime de altii ca mine, cu parul naclait si cu dintii nespalati se inghesuie deja sa fie primii care ajung la raftul cu tigai. Cei din primul rand sunt lipiti de usa magazinului. Ii privesc cu ura si ma imping in ultimul rand de oameni, ca sa-mi fac loc in multime.

Stau trei ore in frig, inghesuita intre o baba si un barbat care miroase ingrozitor a transpiratie. Picioarele imi sunt inghetate, mainile mi-au amortit, capul imi vajaie de la tensiunea pre mica. Dar in final, victorie: angajatii magazinului, vadit ingroziti de ceea ce-i asteapta, deschid usile si ne lasa inauntru. 

Asta e momentul in care se declanseaza nebunia. Lumea se impinge; cei mai batrani sau mai slabi sunt aruncati la pamant si ceilalti, mai puternici, trecem peste ei calcandu-i fara mila. In fond, miza e colosala, nu? Ne repezim in magazin, luam cu asalt raftul cu tigai si ne luptam sa punem mana pe cat mai multe. Cineva striga sa luam numai cate una de persoana, sa ajunga la toata lumea.

Dupa ce am pus mana pe prada, ma indrept in fuga spre casa de marcat. Stau la coada 45 de minute, platesc pretul promotional al tigaii si imi fac drum cu greu spre iesirea magazinului. 

Ajung acasa dupa aproape 5 ore, cu sentimentul datoriei implinite, victorioasa. Pun mana pe telefon si-mi sun vecinele, sa le fac in ciuda. Ma razbun acum pentru ca am ratat ultima deschidere, cand s-au dat drujbe la pret promotional. 

 Asta e, nu? Asta trebuie sa fie. Dumnezeule! Suntem cei mai idioti din lume.