Astăzi am fost la circ. Recunosc că eram sceptică vis-a-vis de calitatea programului. În ultimii doi ani am fost la câte un spectacol de doua, trei ori pe sezon şi credeam că le-am văzut pe toate.Indiferent de numele circului, care invariabil e de proveniență germană sau italiană, în arenă descind aceiași zece bruneți, cu aspect de alcoolic aflat în recuperări şi niște fete ușor trecute, machiate excesiv şi purtând costume ieftine, de plastic. Toți par obosiți, plictisiți până la lacrimi şi înfometați, la limita supraviețuirii. Mie personal îmi provoacă milă.
Astă seară am trăit imposibilul. Am râs cu lacrimi, am fost luată prin surprindere, am aplaudat, am urmărit cu sufletul la gură un show. Bine gândit, coerent, tematic, participativ, cu decor şi costume curate, frumoase, potrivite. Circarii erau actori. Jur că am văzut spectacole la teatru mai puţin reuşite. Oamenii aştia erau fericiţi să joace un rol de pirat sau de prinţesă pe scena circului şi o făceau ca şi cum asta era cel mai serios lucru din lume. Cel mai tare însă mi-a plăcut că ar fi făcut orice să ne facă să-i placem, să râdem, să pricepem mesajul, etc. De la intrare, când spectacolul a debutat cu nişte ice-breakers mai bune decât la majoritatea traingurilor la care am fost eu şi până la final, când aliniaţi, au ieşit din scena şi ne-au petrecut, luându-şi la revedere, dând mâna cu toată lumea, până când a ieşit şi utlimul spectator.
Profesionişti, foarte buni şi capabili să ţină publicul în alertă două ore, doar cu talentul propriu, fiindcă pot să spun că n-au fost nu ştiu ce numere grozave de acrobaţie sau dresaj.
La plecare, m-am uitat la parcul de rulote. Şi în loc de clasicele mini rulote jegoase, vechi şi mirosind puternic a urină de animal şi transpiraţie, ce credeţi că am vazut? O vilă, un palat al rulotelor. Mare, albă, cu rolete la geamuri, cu verandă, baie şi cel puţin trei camere, după cum arăta. Dar mai ales, pe verandă era un buxus verde, frumos tuns în formă de glob, mai ceva ca în faţa celei mai tradiţionale case pe pământ. Draguţ, nu?
Vă spun că omul sfinţeşte locul. Am vazut cu ochii mei.
Apropo, e vorba despre circul Bellucci. Dacă aveţi ocazia, merită!
No comments:
Post a Comment