Viata mea e o dieta. Dar ce zic eu, una? Fara indoiala ca viata mea e un lung sir de diete, de toate felurile, gradele de dificultate, duratele si eficientele. Disociate, bazate pe infometare, pe baza de meniu fix, pe baza de proteine, de fructe si legume, de apa plata, etc
Unele dintre ele au avut efecte pe termen scurt, altele pe termen mediu dar, surpriza, nici macar una, amarata, mica, nesemnificativa, nici macar mama dietelor nu a avut efect pe termen lung.
Asa ca Yo-yo a devenit una dintre cele mai constante prezente in viata mea, la fel si crizele de identitate. Pentru ca, vedeti voi, sa fii slaba sau sa fii grasa e o chestiune de identitate. Asa cum tot o chestiune de identitate e sa fii blonda sau bruneta, pana la urma, nu? Desi pare o prostie, lucrurile astea inseamna ceva, in sine.
Si atunci, ce te faci cand iti place sa manaci de toate, cand weekendul suprem se petrece in varful fotoliului, la televizor, cu o farfurie cu cornulete in poala, cand senzatia de "burta plina" nu te poate impiedica sa gusti o baclava si urasti sa faci sport???
Ei bine, sa va spun ce-am facut eu, in ciuda faptului ca eu cred despre mine ca sunt desteapta:) Am mers la nutritionist!!!! Da, am platit 70 de lei ca sa-mi spuna cineva ca daca fac tot ceea ce imi place mie sa fac, voi continua sa ma ingras. Si invers, ca daca incep sa mananc frunze goale, verzituri fierte, beau apa si fac sport, atunci pierderea in greutate este garantata.
Toate bune si frumoase, dar m-am demoralizat cand nustritionista mi-a spus ca "nu e cura de slabire; este un mod de viata". Ce dracu inseamna asta? Ca tot restul vietii mele o sa mananc spanac fiert si o sa trebuiasca sa ma bucur pentru asta? Ca de acuma nu mai pot sa mananc pizza, paste, dulciuri? Ca in loc sa ma trantesc in pat cu o carte buna, va trebui sa asud pe la vreo sala de fitness alaturi de douazeci de fete al caror unic scop in viata e sa le stea fesele bombate?
Pe langa asta, niciodata nu mi-au placut sarcinile fara deadline, plimbarile fara destinatie si filmele fara happy-end. Imi taie tot elanul ideea ca nu se termina niciodata.
Cum va zic, am o criza de identitate. Realizez ca ar fi bine pentru mine sa slabesc, sa ma hranesc sanatos, bla, bla, bla, dar ce ma fac daca sunt complet nefericita facand asta? Ce sa fac daca ma plictisesc pana la lacrimi facand sport si nu-mi pasa nici cat negru sub unghie ce fel de exercitii sunt bune pentru bicepsi? Voi ce faceti? Si cum faceti ceea ce faceti?
Nu stiu cum fac altii, dar eu, la un moment dat, am ales sa fiu blonda; insa viata e la fel, doar perspectiva e alta.
ReplyDeleteBlond is more fun, nu?
ReplyDeleteAm cam intarziat cu raspunsul, desi ma ardea sa-ti spun ceva pentru ca stii si eu sunt de a ta, aceeasi poveste...
ReplyDeleteSi pentru ca esti una dintre persoanele pozitive pe care o vad mai tot timpul vesela, plina de viata, m-am gandit sa-ti trimit mai jos un mic articol care mie mi-a placut foarte mult.Sper ca vei gasi macar o parte din raspuns la intrebarea ta.
Acum câteva zile, într-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tânără spectaculoasă la intrarea într-o sala de gimnastică, scria:
"În vara aceasta ce vrei să fii: sirenă sau balenă?"
Se spune că o femeie tânără, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:
"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curioşi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenuţe micuţe drăgălaşe, pe care le alăptează.
Se distrează de minune cu delfinii, umplându-si burta cu creveţi. Se joaca şi înoată, cutreieră mările, cunoscând astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar înregistrează CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un duşman care să le vâneze, în afară de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.
Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: "femeie sau peşte?".
Nu au viaţă sexuală, pentru că-i omoară pe bărbaţii care se apropie de ele, şi pe lângă acest aspect, pe unde şi cum ar putea? Deci, din aceasta cauză, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipă care miroase ca un peşte?
Pentru mine este clar, doresc să fiu o balenă!
PS: În vremurile astea, în care toată mass-media ne baga în cap ideea că doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer să mă delectez cu o îngheţată împreună cu copii mei, cu o cina bună cu un bărbat care mă face să vibrez sau cu o cafea şi prăjiturele împreună cu prietenele mele.
Cu timpul câştigăm în greutate, pentru că acumulăm multe cunoştinţe şi informaţii şi când nu mai au loc în cap sunt distribuite în restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astăzi, când o să mă uit la fundul meu în oglindă, o să mă gândesc: "Dumnezeule, ce inteligentă sunt .... "
Fara indoiala ca si eu am ales, demult, ca voi fi o balena si nu o sirena. Cine ar vrea sa fie un peste deprimat si ucigas in serie, nu?
DeletePe de alta parte, daca balenele au parte de multa veselie, copii dragalasi si papa buna, ele sunt my kind of people.
Mersi pentru sustinere si welcome to the club!