Am terminat de citit cartea Aurorei Liiceanu, Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii. Cartea este impartita in doua, prima jumatate e dedicata lui Hadley Hemingway si a doua inchinata Zeldei Fitzgerald. Cum va inchipuiti, Hadely e supusa suprema, in timp ce Zelda e rebela innascuta, o flapper, adica. Termenul, de altfel, a aparut in perioada de glorie a generatiei pierdute si nu stiu daca nu cumva Zelda l-a inventat. Daca nu, in orice caz ea trebuie sa-l fi consacrat.
Sigur ca dna. Liiceanu scrie bine, insa abordarea este putin mai tehnica decat mi-as fi dorit eu. Banuiesc ca e vorba despre o deformatie profesionala. Autoarea e psiholog tot timpul, chiar si cand scrie despre sotiile celor mai mari scriitori americani.
 |
| ZELDA |
Recunosc insa ca mi-a deschis apetitul pentru citit si am de gand sa reiau atat romanele lui Hemingway cat si pe cele ale lui Fitzgerald, dar mai ales, am de gand sa caut romanul unic al Zeldei, despre care se spune ca scria destul de bine, chiar mai bine decat s-a apreciat in epoca. In plus, am sa-l citesc pe Scott stiind acum ca personajele feminine din romanele sale sunt diferite intruchipari ale Zeldei la un anumit moment, chestiune care-mi scapase, recunosc.
 |
| HADLEY |
Cat despre Hadley, prima dintre cele patru sotii a lui Ernest Hemingway, nu mi-a ramas nimic in cap decat ca era doar normala, dorindu-si o viata linistita de nevasta de provincie. Evident ca celebrul ei sot nu avea cum sa-i ofere traiul tihnit la care visa. Ce pierdere grozava ar fi fost, nu?
In orice caz, oricat de interesante cele doua femei, revin la fascinatia creata de sotii lor, cei care, egoisti, ca orice mare artist, au esuat sa le pretuiasca pentru ceea ce erau si au sfarsit prin a le trada, unul prin absenta, celalalt prin prezenta excesiva si dominanta.
Cartea e ok, daca va intereseaza s-o luati pe drumul asta; daca vreti sa explorati vietile celor doi scriitori, atunci puteti incepe de aici. Atat!
Aurora Liiceanu, dupa parerea mea, a ales o abordare strict profesionala dar, chiar si asa, mi s-a parut ca nu e finalizata analiza psihologica a celor doua personaje si ca, mai degraba, scrierea ei e o provocare, la care tu ai ales sa raspunzi, citind cat mai mult din cele scrise de cei doi celebri scriitori.
ReplyDeleteCe m-a dezamagit, dar nu e prima data, in carte apar erori de mai multe feluri, asa ca sunt oarecum surprinsa neplacut de editura Polirom.
Totusi cartea merita citita pentru ca e doar un preambul pentru alte lecturi, te starneste sa afli mai multe despre eroii pomeniti in ea. Spun eroi, pentru ca desi au fost fiinte in carne si oase, ca noi, au trait experiente, pentru cei mai multi, de neimaginat.
Asa e. Am remarcat si eu ca exista cel putin trei litere mancate in text, ceea ce lasa de dorit. Cat despre calitatea pe fond, sunt si eu de acord cu tine. Dar ma bucur sa ma simt provocata sa citesc, intotdeuna, de orice, aproape orice.
Delete