Zilele astea am ajuns în Timișoara. Mi-a plăcut de când mă știu orașul ăsta, alături de foarte puține altele din țara noastră dragă. De data asta am descoperit încă două locuri drăguțe, din felul acela care face diferența: Hotelul Vanilla și un fast-food libanez (deși s-ar putea să fi fost sirian, de fapt), Falafel pe numele lui.
Hotelul drăguț, de parcă ar fi fost decupat din sudul Franței, mic, foarte chic, extrem de confortabil și cu un mic restaurant la parter, al cărui menu cuprinde numai lucruri bune, suficient de sofisticate cât să nu fie simple și suficient de simple cât să nu fie prea complicate. Cunoscătorii știu la ce ma refer.
Cât despre fast-food-ul libanez, decretez oficial că mâncarea asta e cel mai tare lucru pe care l-am gustat eu vreodată, după mâncarea italienească :) Ayran-ul răcoros, humusul fin și pătrunjelul delicios din tabouleh sunt exact ceea ce te poate remonta într-o zi călduroasă, ca cea de ieri. La mesele mici și înghesuite într-un spațiu relativ mic, ședeau tineri arabi, cel mai probabil studenți în Timișoara, care mâncau cu pofta diferite bunătăți, savurând totodată o muzică de la ei de-acasă.
Pe scurt, mi s-a confrmat încă o dată că multiculturalitatea ajută. Cu cât mai multe culturi diferite la un loc, cu atât mai cosmopolit devine locul cu pricina. Și în aceeași ordine de idei, mie îmi plac oamenii cărora le place să experimenteze lucruri noi. De ce ar vrea cineva să mănânce numai pâine cu unt, când există atâtea alte minunății culinare în lumea asta?
Life is good! Can we make it better?
No comments:
Post a Comment