Toamna a venit intr-o seara anul acesta si recunosc ca m-a cam luat prin surprindere. Eu stiam ca e vara si imi faceam planuri de concediu, de mers pe la piscine si de incercat amestecuri de alcool cu gheata. Si cand colo, m-am trezit cautand sosete in dulapul care dadea pe dinafara de textile de sezon estival. Asa ca, de unde ma obisnuisem cu ideea ca timpul trece acum mai repede decat altadata, ma vad acum nevoita sa ma obisnuiesc si cu gandul ca mi-o ia inainte. Eu cred ca e Luni, si cand colo e Marti. Eu cred ca e 2012, si cand colo e deja 2013. Eu cred ca e vara, si cand colo cad frunze si adie un vanticel racoros.
Nu ma plang. Toamna e anotimpul meu preferat. Imi place totul despre toamna. Retetele ei, temperaturile, ploile, muzica, culorile ei superbe, fructele si legumele, dovlecii si castanele coapte, mustul...Imi place ca pot inghesui tot anul intr-o singura zi de toamna. Dimineata e frig ca iarna, la pranz e cald ca vara, iar seara e racoare ca primavara devreme. Imi place ca toamna am chef de citit si avant scolastic. Simt mirosul caietelor si cartilor noi si imi vine sa-mi fac lista cu obiective pentru anul acesta scolar.

Imi place forfota din mijlocul lui Septembrie, cu copii proaspat tunsi si suferind din cauza pantofilor incaltati prima oara. Imi e dor de inceputul anului scolar, de sansa de a o lua de la capat de atatea ori, de catalogul alb, de mirosul clasei proaspat varuite...
Toamna e pentru mine inceputul anului. Acuma, dupa ce au trecut concediile, canicula, dar inca nu au venit zapezile si gerul, pot intoarce foaia. Am energia sa incep din nou, cu mai mult avant. Eram epuizata de efortul de peste an si ma simteam sleita de puteri, dar se pare ca tot ceea ce aveam nevoie era un sal calduros pe umeri :))