Astazi e 1 octombrie si am primit de la o prietena filmuletul de ma jos, care se vrea un promo al ideii de poezie si a felului in care aceasta ne poate face viata mai buna. Se pare ca exista oameni care s-au hotarat ca astazi merita sa vorbim despre asta si alti oameni care au raspuns pozitiv si chiar s-au implicat intr-o mica campanie tematica. Eu recunosc ca sunt un mare fan al acestui gen de demers si cred ca ar trebui sa ni se dea o astfel de tema de gandire zilnic.
M-am gandit su eu care e poezia mea. Poezia, cu "p"mare. Doar avem fiecare cate una. Decat ca unii n-am gasit-o inca, altii nici n-am cautat-o. Altii o avem in noi, desi din acestia suntem foarte putini...
A mea e in mod sigur o poezie melancolica, despre toamna, iubiri caldute si carti aruncate pe podea, rasfoite la lumina focului din soba. Afara ploua, se aude niste jazz si un vin bun ne da ganduri. Ne gandim....la noi, cei de ieri, cei de azi, cei de maine...
Cred ca oamenii ar fi cu mult mai buni si mai putin superficiali daca din cand in cand ar baga in seama poezia care e in jurul nostru.
ReplyDeleteMie imi place toamna, desi multi spun ca e frig, ploua, e umezeala.Imi plac culorile aramii, galbene, rosii, imi plac frunzele care cad tremurand in bataia vantului.
Eu am un loc special, nu departe de noi, in care merg in fiecare toamna.Si nu fac nimic altceva decat stau si savurez culorile toamnei imbinate cu verdele brazilor si cu luciul lacului.
Asta ar fi poezia mea...si bineinteles persoanele dragi din jurul meu.
Poezia ta este in tine.
Delete