Traditional, dar cum?

Avem un păr în grădină. Mic și cârcelat, pomișorul face niște pere verzi și tari ca piatra, care nu se coc niciodată. Anul acesta ne-a sugerat cineva mai experimentat să le culegem și să le lăsăm să se coacă în casă, undeva la întuneric. De cules, le-am cules. De adus în casă, le-am adus. Dar unde să le pui la întuneric, răcoare și liniște în casele noastre construite în stil american, în care am dărâmat toți pereții care nu erau absolut necesari? Aș vrea să abordez problema în mod tradițional, dar cum?

Ion Pillat - Cămara De Fructe

Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată

Cu cheia ruginie a raiului oprit, 

Trezind în taina mare a poamelor, smerit, 

Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, 

Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri, 

Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri

Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară

Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-nchin:

Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –

Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:

Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde...

Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde, 

Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.