"Necuratia femeii"- binecuvantare sau blestem ?????????????????? WTF?

Pentru cei care nu au ținut pasul cu vremurile, aș vrea să clarific de la început că suntem în anul 2014. Nu mai credem că orice femeie care poate articula două cuvinte e vrăjitoare, că dacă ne ridicăm ochii din pământ rămânem gravide, respectiv că tinerele mirese trebuie să-și sacrifice fecioria, dăruindu-se stăpânului lor, în virtutea dreptului acestuia de primae noctis. 

Ca urmare, îmi întelegeți consternarea când văd articole ca acesta: http://www.crestinortodox.ro/morala/necuratia-femeii-binecuvantare-blestem-143508.html. 

Pe scurt - în caz că nu aveți chef să citiți - e vorba despre eterna dezbatere privind dreptul femeii de a intra în biserică în timpul ciclului menstrual, respectiv necurăția acesteia după ce naște un copil și curățirea ei (presupun) prin binecunoscuta molitvă. În mod cu totul excepțional, articolul de față pare să fie în favoarea femeilor și implicit a logicii, a rațiunii, a normalului. Ba chiar conține niște argumente de bun simț, cum ar fi faptul că starea de gravidie și lăuzie sunt perfect normale, nu au legătură cu voința femeii și de altfel, e singura modalitate prin care specia umană poate fi perpetuată. Nu mă îndoiesc că cel care s-a putut gândit la o aberație ca aceea de a pedepsi femeia care tocmai a născut și stigmatizarea ei, ca fiind necurată, a fost un bărbat. E mort de ceva vreme, probabil, dar dacă l-as întâlni, l-aș întreba dacă crede cumva că noi, femeile, ne-am ales singure această metodă de a face copii. Și-a imaginat probabil că la începutul timpurilor, primele femei au avut un catalog de oferte, ca cel de la Metro. Și dintre zece metode disponibile, dintre cere cea de a naște prin corespondență sau cea de a comanda copii la barză, acestea au ales să poarte copilul în pântece nouă luni de zile, implicit să se deformeze îngrășându-se zeci de kilograme și apoi să nască chinuindu-se absolut îngrozitor. Logic, nu? Curat murdar, nu?

Cât privește ciclul menstrual lunar, preotul autor al articolului afirmă - și eu îi dau dreptate - că e un fenomen fiziologic normal, o eliminare de secreții asemănătoare cu cele nazale. Ce ar însemna să nu dăm drumul în biserică oamenilor cărora le curge nasul? N-ar fi mare înghesuială în timpul iernii, nu-i așa?

Deși articolul nu menționează alte situații prin care biserica demonstreaza că a rămas înțepenită în vremuri demult apuse, nu pot să nu mă refer în acest context la slujba de cununie, în care se menționeaza (și acuma) că femeia se va teme de bărbatul ei. Vorba unei prietene, de ce s-ar teme? Dacă băiatul ăla nu are nicio intenție rea, dacă căsnicia e în favoarea amândurora și cei doi au drepturi și responsabilități egale - cum zice ofițerul stării civile, conform prevederilor legale - de ce s-ar teme???

E vremea să depășim faza arhaică a lucrurilor!

Hobby art...

.

Masa mea de pe terasa e de-acum "machiata". Am pictat-o asa cum m-a inspirat momentul, cu fluturi, cu flori si cu melci colorati. Si sa nu uit de ciupercute. Au aparut o multime dupa ploile astea.

Intrebarea cu un singur raspuns!

Am o mare satisfacție în ce privește felul in care evoluează lucrurile în țărișoara noastră. Si când spun o mare satisfacție, ma refer la una singura, la propriu. Avem, în sfârșit, femei care candidează la cea mai înaltă funcție în stat. Știu că au mai fost două cazuri, dar nici nu merită pomenite, prin comparație. De data asta, avem două femei-candidat la președinția României, ambele cu potențial, puternice, cu trecut semnificativ în viața publică, cu discurs coerent şi perfect capabile să facă faţă provocărilor care vin împreună cu funcţia la care visează. Spre deosebire de unii dintre ceilalți candidați, atât Elena Udrea, cât şi Monica Macovei au o şansă reală să ajungă cel puţin în turul doi. Au putere, susţinere, un CV corespunzător şi numeroase atuuri.

Fascinant este cât de diferite sunt toate acestea. Udrea are puterea de a manipula mase mari de oameni, de a atrage influență şi de a o folosi în avantajul ei, are bani, are susţinerea preşedntelui şi se foloseşte de carisma personală, în măsura în care faptul că e o blondă sexi poate conta în economia jocului. Macovei e puternică, în sensul masculin al cuvântului. E genul tăvălug, care poate face ceea ce nimeni altcineva nu se încumetă să facă. E deşteaptă, transparentă şi foarte puţin complicată. Nu dispune de păr blond, privire languroasă şi fizic de sirenă şi se îmbracă pe cît de impersonal, pe atît de specific. 

Acuma, se naşte întrebarea eternă: Eu cu cine votez? Mai mult, se conturează ocazia unică de a verifica dacă românii sunt pregătiți să voteze o femeie la președinție. Putem chiar să sărim peste faza clişeelor, de vreme ce avem două tipologii diametral opuse. Aşadar, nu contează dacă nu-ţi place genul divă blondă, fiindcă există şi genul femeia-bărbat bine.

Personal, cred că a venit acel moment, în istorie, cînd românii vor vota o femeie-preşedinte. Dincolo de calităţile evidente ale celor două, va conta nevoia de mămică, curiozitatea, plăcerea de a fi altfel, lipsa unui contra-candidat. Şi mai cred că momentul a fost intuit şi de alţii, de vreme ce candidatura dnei. Udrea a venit după anunţul făcut de Macovei şi reacţia pozitivă a poporului la auzul veştii. Cu riscul de a călca în picioare decizia partidului de a susţine alt candidat, Elena Udrea a decis, brusc, că doreşte să candideze ea însăşi. Bănuiesc că decizia nu se conturează pe considerente de tip hormonal, ci are la bază analize serioase şi argumente puternice.

Indiferent de argumente, salut decizia celor două de a sparge tiparele de gândire tipic româneasca şi recunosc că le invidiez pentru curajul de a se expune în felul acesta. Fiindcă n-am nicio îndoială că alăturarea absolut întâmplătoare a unui anumit tip de cromozomi în cazul lor, va fi prilej de ample dezbateri, glume nesărate, grosolănii şi caricaturi deocheate, pe tot parcursul campaniei electorale.

Şi ca să închei rotund, satisfacția de care pomeneam la început e cu atît mai mare cu cât femeile din România au drept de vot doar din 1918. Un pic după Anglia şi Germania şi un pic înaintea Franţei. Dar foarte de curând. Nu e grozav ce se intâmplă după nici 100 de ani?

Romanii si serviciile 2!

In razboiul dintre om si masina, romanii au pierdut toate bataliile. Masina scrie si socoteste mai bine, canta mai bine, spala si coase mai bine, e mai rapida, eficienta si nu greseste niciodata. Masina nu e proasta, nu e nesimtita, nu e prost-crescuta, nu te contrazice, nu striga la tine, nu te jigneste, etc In schimb, romanul face toate lucururile acestea, mai degraba decat altele. Toate evidentele arata ca romanii nu prea pot scrie si socoti, nu se spala prea des si in schimb, sunt destul de recalcitranti, chiar rauvoitori. 

Din seria "romanii la serviciu", va prezint cazul Gardianca de la Evidenta Populatiei. Femeie, trecuta bine de prima tinerete, mica si indesata, cu studii primare, facute pe bune, dar probabil absolventa de liceu in acte, doamna cu pricina are urmatoarea fisa a postului:

1. de venit la serviciu la ora 7 si de plecat la 6 (abilitati necesare: sa cunoasca ceasul)

2. de stat la usa (abilitati necesare: sa recunoasca usa, sa aiba echilibru)

3. de apasat butonul verde al aparatului care emite biletele de ordine pentru cetateni (abilitati necesare: de cunoscut culoarea verde si forma cercului)

4. de raspuns politicos cetatenilor care au nelamuriri - fiindca sunt si din acestia, destui (abilitati necesare: inteligenta emotionala, vocabular corespunzator, maniere corecte)

In plus, madam trebuie sa poarte uniforma gri, binecunoscuta si sa aiba (banuiesc) o conduita profesionala corespunzatoare.

In realitate, doamna performeaza destul de ok la punctele 1, 2 si 3 dar face o treaba de rahat la punctul 4. Ca urmare, trag concluzia ca singurul punct in care omul avea sansa sa fie mai bun decat masina, nu functioneaza. De ce? Pai, cititi si lacrimati!

Ajung ieri, pe la pranz, la serviciul de evidenta a persoanelor. Afara, o caldura ingrozitoare. Inauntru, o naduseala irespirabila. Nu vreau sa ma repet, dar romanii nu prea se spala. 30 de cetateni stateau la coada, transpirand lipiti unii de altii, intr-o camera de 10 mp. Eu imi iau nr. de ordine. Imi vine 419. La ghiseu se afla nr. 403, asa ca socot ca am timp sa ies afara, sa dau o raita prin magazine. Zis si facut. Revin in vreo juma de ora, ca sa constat ca randul era deja la nr. 425. Asadar, imi pierdusem randul. Doamna gardian imi spune pe un ton obraznic ca asa se intampla "daca nu stam inauntru..."! Ii spun ca inauntru nu sunt conditii de stat. Imi raspunde rastit ca nu e ea de vina. Ii spun ca n-am zis ca ar fi ea de vina si o intreb politicos pana la ce ora e deschis. Multumesc si plec.

Ma intorc putin inainte de inchidere, gasesc cale libera spre aparat, apas singura butonul, imi iau nr. de ordine si ma asez cuminte la rand. Mai sunt 2 persoane in fata mea. In timp ce astept, apare doamna gardian si interpeleaza obraznic o femeie supraponderala, care venea a treia oara sa incerce sa-si ridice buletinul:

- Poftiti! Ce doriti???

Doamna supraponderala are un moment de ezitare. Jur ca mi-am imaginat-o spunand ca doreste un masaj facial sau doua placinte cu cartofi, ca-mi era foame.

Ce doamne iarta-ma ai putea dori? Esti la evidenta populatiei, serviciul buletine, nu?????!!!!!!!

In sfarsit, se aude un clinchet prietenos. Un ecran inteligent ma anunta ca pot intra. E randul meu. O fac, fara nici un fel de asistenta din partea femeii-gardian. Primesc buletinul si plec. 

Acum a fost asa-si-asa, dar acu' zece ani cand mi-am schimbat ultima data buletinul, a fost groaznic. Constat ca, per ansamblu, treaba a evoluat spre bine. In 2024, cand imi expira buletinul asta, doamna gardian va fi in mod sigur pensionara. 

Ghid de buzunar pentru tinerii celibatari

Anul acesta s-a nimerit sa am in jurul meu oameni care se pregatesc de nunta. Asa ca, invariabil, au fost si multe discutii legate de casatorie. Am auzit toate parerile posibile, pro si contra. Conceptul are in continuare multi sustinatori, dar lumea a inceput sa fie mai practica in abordare. Contractul prenuptial nu mai pare un act extraterestru, iar cuplurile se comporta mai degraba ca intr-un parteneriat. Sau asa imi place mie sa cred. Tot gandindu-ma la asta, mi-am pus problema daca mai e de actualitate mariajul. 

Cui ii mai pasa destul, cat sa se casatoreasca cu acte in regula si cum inteleg tinerii care fac nunta obligatiile care le revin, dupa ce se arunca buchetul? 

Cati discuta dinainte cine ce urmeaza sa faca in casa? Cine isi pune problema cum va fi viata lor 30 de ani mai tarziu? 

Vorbeam cu un prieten, convins ca mariajul e o idee proasta, care mi-a spus ca teoria lui este ca majoritatea cuplurilor functioneaza mai bine inainte de casatorie fiindca au un interes comun: sa se casatoreasca. Este firesc sa faca toate eforturile ca sa ajunga la altar, impreuna. Asadar, ceea ce se schimba dupa noaptea nuntii, de merg lucrurile mai rau, este tocmai interesul fiecaruia. Miza comuna nu mai exista. De acum, fiecare revine la preocuparile si interesele pe care le avea inainte sa se logodeasca. Sau afla altele noi, nu intotdeauna comune. Si atunci, there is trouble in paradise.

M-am intalnit acu cateva zile cu o fosta colega de serviciu. Nu ne mai vazuseram de ani buni si intre timp, fiecare dintre noi, am facut o gramada de chestii. Ea s-a casatorit si a facut doi copii. Eu l-am facut pe al doilea. Lucram in locuri diferite, ne-am facut case, am citit carti, am calatorit in diverse locuri, etc

Totusi, nimic din tot ceea ce a facut ea in ultimii zece ani nu a fost suficient de important incat sa merite mentionat "in treacat", decat ca socrii eu locuiesc pe o strada oarecare, intr-o zona centrala a orasului. Genul de adresa statement, care tradeaza un statut privilegiat al fericitului locatar. 

Pe moment, recunosc ca m-a surprins mentiunea, fiindca mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa spun cuiva unde locuiesc socrii mei. Pur si simplu, nu mi s-a intamplat. Apoi, am inteles ca asta era confirmarea succesului ei, peste ani. E ca la reuniunile de x ani de la terminarea liceului. Fiecare afiseaza mutra invingatorului si enumera diplomenele obtinute intre timp, averea acumulata sau arata poze cu copiii, masina sau amanta. Dupa posibilitati....

Si asa am ajuns la concluzia ca ceea ce conteaza atunci cand ne casatorim este sa fim mandri de achizitie. Ca atunci cand iti cumperi masina noua. Daca ai sentimentul ca te invidiaza toata lumea, daca iti vine sa te plimbi prin oras cu geamul deschis si muzica data tare, daca esti gata sa dormi in ea, atunci e buna. Sau ca atunci cand iti cumperi poseta. E buna si una din piata, cu 15 lei. Dar daca reusesti sa-ti cumperi un Hermes, nu e nimeni ca tine pe strada, nu? 

Asa ca, daca va intrebati de unde stii daca el e alesul sau daca ea este femeia vietii tale, atunci ganditi-va daca va face mandri. Daca da, atunci e ok. De altfel, daca doar va ganditi pur si simplu, deja e destul de ok:)

Marcă românească!

În Romania existau până de curând peste 4000 de produse inregistrate ca fiind tradiționale. Reușeam astfel să întrecem țări mai susceptibile să se afle în postura de a bate recordul european din acest punct de vedere. În orice caz, legislația în domeniu s-a schimbat, condițiile au fost reformulate, astfel că astăzi, în România există un singur produs 100% tradițional, cu acte în regulă. Este vorba despre o pâine făcută după o rețetă tradițională de prin Brașov. 

Pe de altă parte, deși nu e unicat în lume, ia tradițională romînească poate fi marcă înregistrată. Este sursă de inspirație pentru mari designeri de modă, purtată de personalități, reprezintă ceva specific, un produs suficient de sofisticat să fie greu de copiat și suficient de scump, să fie dorit. 

Curentul  ăsta etno, de care personal mă bucur acuma, a mai trecut peste lume. Am citit că în perioada interbelică a existat un mare interes pentru ia romînească. Dintre exemple, Matisse a pictat în 1940 celebrul Romanian Blouse, după ce a primit o ie românească în dar.

Sexy is an attitude!

Precizez că nu trăiesc într-o lume imaginară. Realizez ce înseamnă om frumos. Sunt la curent cu trendurile în modă, cu imaginea ultra promovată a femeii perfecte, cu dimensiuni standard, picioare interminabile, ochi mari, preferabil albaștri. Și admit că așa e! Așa arată femeia perfectă. Cu toate acestea, trebuie să admitem că genul acesta de persoane sunt excepționale. De-aia ne fascinează. Dar, marea majoritate a oamnilor arată absolut obișnuit, în cel mai bun caz. Și cred că a venit vremea să admitem că asta nu e o problemă. Să dăm creditul cuvenit frumoșilor, dar să admitem că și restul locuitorilor planetei merită să respire.

Sens în care, mă bucur să văd că există și oameni care au înțeles că și femeile grase sunt potențiali cumpărători de haine. Fashion bloggerul Gabi Gregg, inspirată de calendarul celor de la Sports Illustrated, a lansat o colecție de costume de baie, pe numele ei Swimsuitsforall, dedicată, așa cum bănuiți, femeilor cu forme generoase.

A recrutat 4 modele peste 80 kg si a plecat cu ele in paradisul tropical al insulelor Turks and Caicos, unde a realizat un pictorial foarte mișto. Imaginile au devenit celebre, iar costumele de baie se pot cumpăra deja. Cool or what???!!!