A venit vara?!

Saptamana asta a fost nebuna. Am luptat literalmente sa ajung sa supravetuiesc ultimei secunde care ma mai despartea de weekend. Am numarat fiecare sarcina pe care am reusit s-o duc la capat, tinand in acelasi timp scorul celor care imi mai ramasesera de facut. Aseara eram asa de obosita, incat ma luasera frisoanele. Dar....am fost sa-mi cumpar flori. Flori adevarate, in ghivece si jardiniere, flori cu radacina, care vor creste si vor inflori de multe ori pana la toamna. 

Asta e felul meu de a deschide sezonul cald. Asa incep eu vara. Si vara, eu ma mut la tara. Plec din orasul sufocant spre meleaguri mai verzi, mai racoroase, mai inflorite, mai frumos mirositoare...Satul e un loc pe care eu l-am descoperit doar de cativa ani. Si nu e perfect, iar eu nu sunt pe deplin acasa acolo. Am nevoie sa stiu tot timpul ca ma asteapta apartamentul din blocul citadin. Dar pentru cele cateva luni de vara din fiecare an, satul asta, asa cum e, imi ofera multe experiente frumoase.

Sezonul asta mi-am propus sa am cele mai frumoase flori. Multe si colorate, prin toata curtea si gradina. Imi doresc ca oriunde ma voi uita, sa vad flori minunate atarnand din jardiniere sau catarandu-se pe garduri.
Asadar, locuinta mea de vara....e la tara. Chiar asa e!

Orasul romanesc cosmopolit!

Zilele astea am ajuns în Timișoara. Mi-a plăcut de când mă știu orașul ăsta, alături de foarte puține altele din țara noastră dragă. De data asta am descoperit încă două locuri drăguțe, din felul acela care face diferența: Hotelul Vanilla și un fast-food libanez (deși s-ar putea să fi fost sirian, de fapt), Falafel pe numele lui.

Hotelul drăguț, de parcă ar fi fost decupat din sudul Franței, mic, foarte chic, extrem de confortabil și cu un mic restaurant la parter, al cărui menu cuprinde numai lucruri bune, suficient de sofisticate cât să nu fie simple și suficient de simple cât să nu fie prea complicate. Cunoscătorii știu la ce ma refer. 

Cât despre fast-food-ul libanez, decretez oficial că mâncarea asta e cel mai tare lucru pe care l-am gustat eu vreodată, după mâncarea italienească :) Ayran-ul răcoros, humusul fin și pătrunjelul delicios din tabouleh sunt exact ceea ce te poate remonta într-o zi călduroasă, ca cea de ieri. La mesele mici și înghesuite într-un spațiu relativ mic, ședeau tineri arabi, cel mai probabil studenți în Timișoara, care mâncau cu pofta diferite bunătăți, savurând totodată o muzică de la ei de-acasă. 

Pe scurt, mi s-a confrmat încă o dată că multiculturalitatea ajută. Cu cât mai multe culturi diferite la un loc, cu atât mai cosmopolit devine locul cu pricina. Și în aceeași ordine de idei, mie îmi plac oamenii cărora le place să experimenteze lucruri noi. De ce ar vrea cineva să mănânce numai pâine cu unt, când există atâtea alte minunății culinare în lumea asta? 

Life is good! Can we make it better?

Frumoasa şi Bestia!!!

Sâmbătă am fost la teatru. De păpuşi, dar fără îndoială teatru de calitate. Am văzut spectacolul Frumoasa şi bestia, pus în scenă de cineva cu suficient de mult bun-simţ încât să respecte fidel povestea originală, rezistând tentaţiei de a-şi aduce contribuţia intelectuală altfel decît prin foarte mult talent şi profesionalism, din toate punctele de vedere.

În primul rând, m-au impresionat decorurile. Foarte bine făcute, sugerând excepţional imaginile vizuale create în poveste, acestea cuprindeau, printre altele, vitralii pictate. Excepţionale au fost şi decorurile folosite pentru reproducerea dansului veselei, în seara petrecută de tatăl Bellei la castelul Bestiei, dar şi măiestria cu care siluete nevăzute reuşeau să le facă să apară sau să dispară, pentru a ne ajuta să ne situăm ba în căsuţa modesta a Bellei, ba în grădina plina de trandafiri a castelului Bestiei, ba în pădurea cuprinsă de furtună.

Cu totul deosebite au fost păpuşile. În mărime naturală, mânuite de actori telentaţi, păpuşile au schimbat mai multe ţinute în timpul spectacolului şi au fost atât de bine manevrate, încât uneori aveam senzaţia că îşi modifică expresia feţei. Dintre toate, Bestia a dominat scena, speriind copiii, convinşi că e adevărată. Absolut magistral, de la primul moment, până la lăsarea cortinei.

Nu degeaba a fost plină sala mare a teatrului Regina Maria , deşi asta a fost a patra reprezentaţie. Personal, sunt extaziată de mersul lucrurilor. Parcă ar fi meritul meu fiecare spectacol reuşit, fiecare sală plină, fiecare premieră la care biletele se epuizează în primele ore de cînd sunt puse în vânzare. Lumea vrea la teatru!!!

http://www.crisana.ro/stiri/cultura-5/un-spectacol-cu-papusi-de-dimensiuni-impresionante-frumoasa-si-bestia-in-premiera-la-oradea--134155.html 

Concediu în Romania? Mai gândiți-vă!

Am zis să-mi iau o săptămână de concediu, să duc copiii la salină. După o iarnă lungă, în care am tratat nenumărate viroze, săptămâni întregi de tuse şi nas înfundat, aerul sărat părea o idee bună.
Am ales să mergem la salina din Turda, judeţul Cluj. E mai aproape de noi şi e şi amenajată de curând într-un fel care o face mai atractivă.
Ajunşi acolo, am aflat că trebuie să stai în salină zilnic, timp de minim şapte zile, câte trei ore. După prima oră devine atât de plictisitor, încât eşti recunoscător pentru fiecare masă de ping-pong, pentru fiecare băncuţă, pistă de minigolf, pentru fiecare bărcuţă, etc. E atât de plictisitor, încât nu te poţi hotărî dacă vrei să vezi şi să auzi copii isterici, plângând la unison sau nu.
De la un moment dat, timpul şi spaţiul devin neimportante. Eşti în fundul pământului, la întuneric (ma rog, e lumina artificiala de neon), respirând cu nesaţ un aer rarefiat cu gust puternic de sare, așteptând să treacă cumva cele trei ore obligatorii. În jurul tău e plin de oameni, copii care plâng, mame care ţipă la ei, bătrâni somnolenți, turiști aflaţi în trecere.
Însă, ceea ce e cu adevărat deprimant e gândul că la un moment dat va trebui să ieşi la suprafaţă. Vei aştepta răbdător la coadă timp de douăzeci de minute, ca să urci în lift. Apoi, vei străbate cuminte, târând copilul isteric după tine, un coridor luuuung, interminabil. Apoi, eşti afară şi........nimic!!!! Cât vezi cu ochii, nimic. Nimic de văzut, nimic de vizitat, nimic de făcut, nimic de cumpărat, nimic de mâncat, nimic de băut, nimic, nimic, nimic!
E o grădină zoologică, dar e închisă. Mai e o fermă de ponei, dar nu va fi deschisă decât în luna mai. Magazinele închid toate la ora cinci. Nu e niciun loc de joacă pentru copii, nici cinematograf, nici măcar un mall,  în care să ne plimbăm ca zombi pe holuri.
Am avut noroc şi am găsit o pensiune la care să mâncăm. Înăuntru era drăguţ şi mâncarea era gustoasă, dar îţi rupeai maşina ca să ajungi până acolo şi peste tot în jurul pensiunii era un peisaj deprimant: o fostă fabrică, un pârâu puturos, curţile din spate ale unor căsuţe sărăcăcioase.
Pensiunea la care am dormit era aproape de intrarea în salină. Acesta era avantajul. În rest, condiţii aproximative de confort, ca la români. Ultima preocupare e să ţi se creeze condiţii civilizate să faci duş. Strada pe care se afla pensiunea era neasfaltată, astfel că se formaseră adevărate tranşee de noroi. Parcam cât mai aproape de gard, dar tot trebuia să călcăm în noroiul clisos, pe care apoi îl căram în cameră.
Ajungi să te bucuri că iese soarele, că ai găsit un magazin deschis, că e un film bun la televizor. E jale, fraţilor.
Mă întreb ce ar face un turist belgian venit la Turda. Ce ar crede despre mutrele negricioase prezente peste tot? Ce ar crede despre străzile noroioase, despre casele dărăpănate, despre clădirea dezafectată a casei de cultură, o construcţie fantomă care stă moţ în centrul oraşului? Ce ar zice despre femeia acră, nepoliticoasă, care vinde covrigi la singurul chioşc deschis din oraş?
Salina Turda a costat milioane de euro. Rezultatul e ok. Există un lift, în care încap doar şapte persoane deodată (!!!), există nişte mobilier din lemn şi o roată mare (ca aceea din Londra:::))))), în care te poţi roti o dată, să vezi pereţii salinei de peste tot. Dacă plăteşti zece lei! Dar sigur, există aerul sărat. Acesta e adevărata comoară a locului, nu? Este însă suficient?
Impresia mea, după ce am stat acolo o săptămână, este că am mai făcut un chel cu tichie de mărgăritar. Made in Romania.

How to write good!

Căutând una alta, am dat peste o scurta listă de reguli pentru cei care vor să scrie bine. Este o creație a celor de la Universitatea Villanova din Pennsylvania, o instituție de învâțământ superior cu o vechime considerabilă, pe a cărui frontispiciu scrie, emblematic (traducerea îmi aparține):  vorbește cu dragoste și indiferent ce vei alege să spui, cei ce te vor asculta să te creadă, să spere crezând și să iubească sperând. 

Așadar, remarcând eu faptul că multora le vine greu să scrie (bine!), m-am gândit că nu strică să reproduc textul. Ca de obicei, americanii, în stilul caracteristic, simplu dar suficient, au bifat toate câmpurile.

Practic, rezultă că studenții americani învață să scrie după niște reguli care la noi par răsuflate încă de prin clasa a cincea. Noi învățăm finețuri, ne ocupăm de excepții de la regulă, că doar regula este mult prea simplă pentru noi. Să fie acesta motivul pentru care nu știe nimeni regulile, dar în schimb suntem specialiști în excepții? O fi soare, dar nu-l vad io?

 

How to Write Good

1. Avoid alliteration. Always. 2. Never use a long word when a diminutive one will do. 3. Employ the vernacular. 4. Eschew ampersands & abbreviations, etc. 5. Parenthetical remarks (however relevant) are unnecessary. 6. Remember to never split an infinitive. 7. Contractions aren't necessary. 8. Foreign words and phrases are not apropos. 9. One should never generalize. 10. Eliminate quotations. As Ralph Waldo Emerson said, "I hate quotations. Tell me what you know." 11. Comparisons are as bad as cliches. 12. Don't be redundant; don't use more words than necessary; it's highly superfluous. 13. Be more or less specific. 14. Understatement is always best. 15. One-word sentences? Eliminate. 16. Analogies in writing are like feathers on a snake. 17. The passive voice is to be avoided. 18. Go around the barn at high noon to avoid colloquialisms. 19. Even if a mixed metaphor sings, it should be derailed. 20. Who needs rhetorical questions? 21. Exaggeration is a billion times worse than understatement. 22. Don't never use a double negation. 23. Capitalize every sentence and remember always end it with point 24. Do not put statements in the negative form. 25. Verbs have to agree with their subjects. 26. Proofread carefully to see if you words out. 27. If you reread your work, you can find that a great deal of repetition can be avoided by rereading and editing. 28. A writer must not shift your point of view. 29. And don't start a sentence with a conjunction. (Remember, too, a preposition is a terrible word to end a sentence with.) 30. Don't overuse exclamation marks!! 31. Place pronouns as close as possible, especially in long sentences, as of 10 or more words, to the irantecedents. 32. Writing carefully, dangling participles must be avoided. 33. If any word is improper at the end of a sentence, a linking verb is. 34. Take the bull by the hand and avoid mixing metaphors. 35. Avoid trendy locutions that sound flaky. 36. Everyone should be careful to use a singular pronoun with singular nouns in their writing. 37. Always pick on the correct idiom. 38. The adverb always follows the verb. 39. Last but not least, avoid cliches like the plague; They're old hat; seek viable alternatives.

Spectacolul perfect!!

Astăzi am fost la circ. Recunosc că eram sceptică vis-a-vis de calitatea programului. În ultimii doi ani am fost la câte un spectacol de doua, trei ori pe sezon şi credeam că le-am văzut pe toate.Indiferent de numele circului, care invariabil e de proveniență germană sau italiană, în arenă descind aceiași zece bruneți, cu aspect de alcoolic aflat în recuperări şi niște fete ușor trecute, machiate excesiv şi purtând costume ieftine, de plastic. Toți par obosiți, plictisiți până la lacrimi şi înfometați, la limita supraviețuirii. Mie personal îmi provoacă milă.
Astă seară am trăit imposibilul. Am râs cu lacrimi, am fost luată prin surprindere, am aplaudat, am urmărit cu sufletul la gură un show. Bine gândit, coerent, tematic, participativ, cu decor şi costume curate, frumoase, potrivite. Circarii erau actori. Jur că am văzut spectacole la teatru mai puţin reuşite. Oamenii aştia erau fericiţi să joace un rol de pirat sau de prinţesă pe scena circului şi o făceau ca şi cum asta era cel mai serios lucru din lume. Cel mai tare însă mi-a plăcut că ar fi făcut orice să ne facă să-i placem, să râdem, să pricepem mesajul, etc. De la intrare, când spectacolul a debutat cu nişte ice-breakers mai bune decât la majoritatea traingurilor la care am fost eu şi până la final, când aliniaţi, au ieşit din scena şi ne-au petrecut, luându-şi la revedere, dând mâna cu toată lumea, până când a ieşit şi utlimul spectator.
Profesionişti, foarte buni şi capabili să ţină publicul în alertă două ore, doar cu talentul propriu, fiindcă pot să spun că n-au fost nu ştiu ce numere grozave de acrobaţie sau dresaj.
La plecare, m-am uitat la parcul de rulote. Şi în loc de clasicele mini rulote jegoase, vechi şi mirosind puternic a urină de animal şi transpiraţie, ce credeţi că am vazut? O vilă, un palat al rulotelor. Mare, albă, cu rolete la geamuri, cu verandă, baie şi cel puţin trei camere, după cum arăta. Dar mai ales, pe verandă era un buxus verde, frumos tuns în formă de glob, mai ceva ca în faţa celei mai tradiţionale case pe pământ. Draguţ, nu?

Vă spun că omul sfinţeşte locul. Am vazut cu ochii mei.
Apropo, e vorba despre circul Bellucci. Dacă aveţi ocazia, merită!

Viata noastra in ani de scoala...

Laudatio pentru școală. 

Suntem produsul școlii romanești. Toți. Absolut toți. Intelectualii convinși că doar generația lor a invatat ceva la scoala si ca restul, de dupa ei, sunt toti niste analfabeți; dintre ei, profesorii care spun despre copiii pe care ei ii formeaza, ca sunt niste nesimtiti indolenti, doctorii de scoala veche care cred ca actualii absolventi de medicina sunt niste impostoti, dar ei sunt cei care le-au fost mentori in facultate, jurnalistii virulenti care se ineaca de placere povestind la televizor cum au reusit sa treaca examenul de maturitate doar 30% dintre absolventii de liceu. 

Toți râdem de școala romanească, ne batem joc de ea, ne bucurăm ca nici o universitate romanească n-a reusit sa intre in Top 500. Ne place să vedem profesori prinsi in flagrant luand spagă de la studenti, universitati private inchise, absolventi de studii superioare idioti. 

Defilam demonstrand ca singura dovadă a valorii noastre este un fals, ca diplomele noastre nu valorează nimic, ca anii de scoală au fost o pierdere de vreme si că rezultatul e pe masură. Ne străduim să demonstrăm lumii intregi că suntem prosti. De ce?

***

Scoala romaneasca e un proiect suficient de serios ca sa fie sustinut. E ceva pe care putem construi. E singura noastra sansa de a iesi din bezna. 

Scoala romaneasca e ca un copil. Nu-l abandonezi numai fiindca uneori mai sparge cate un pahar sau varsa suc pe fata de masa. Nu razi de el cand ii cad dintii de lapte sau daca isi tunde o spranceana, incercand s-o imite pe mama, care se penseaza. Nu iti bati joc de el cand da rateuri la tabla inmultirii sau face greseli de ortografie, desi a trecut de ceva vreme de clasa a treia.  

Scoala e a noastra si e buna, fratilor! Cu cat e mai multa, cu atat e mai buna. Credeti-ma, vrem s-o iubim si s-o promovam, s-o sustinem. 

 ***

Vreti argumente? Va invit sa cunoasteti proiectul Romani frumosi (http://www.romani-frumosi.ro). 

Este un proiect cultural-fotografic inițiat de Matei Buță și organizat împreună cu A.R.C.E.N. și Raluca Bogdan -facilitator cultural. O inițiațivă tânără, ambițioasă și entuziastă care promoveaza personalități romanesti din 15 domenii, de la muzică la istorie, de la film la cercetare științifică. Primii 29 sunt subiecti ai unor superbe expozitii de fotografie, gazduite de cunoscutele librarii Carturesti. Fiecaruia dintre cei 29 i s-a facut un portret care cuprinde pe langa fotografii si o scurta prezentare biografica. Proiectul este impecabil din punct de vedere al conceptului, dar si laudabil din punct de vedere al mizei. Va invit sa-i cunoasteti pe cei selectati pana acum:

Anamaria Marinca, Christian Mititelu, Crina Coco Popescu,Cornel Sitar,Cosmin Bumbuț,, Cristian Mandeal,Dan C. Mihăilescu,Dan Mircea Enescu,Dumitru Dorin Prunariu,Gigi Căciuleanu, Ileana Hotopilă, Ioana Avădani,Ion Barbu,Ion Bruckner,Lucian Boia,Marina Chirca,Nicolae Bordașiu,Nicu Covaci,Oana Pellea,Petru Moga,Radu Deac,Echipa Națională Spadă Feminin,Solomon Marcus, Ștefan Câlția,Stere Gulea, Victor Rebengiuc & Mariana Mihuț, Victoria Berbecaru, Vlad Simionescu şi Raluca Buzdugan, M.S. Regele Mihai și Regina Ana.

Ca sa va fac pofta, reproduc mai jos pagina dedicata Anamariei Marinica. Pe site-ul lor le gasiti si pe celelalte, la fel de bine facute :)

Anamaria Marinca

Anamaria Marinca s-a născut la Iași. A studiat vioara în copilărie, dar a renunțat la muzică în favoarea actoriei. Este absolventă a Universității de Artă George Enescu din Iași. În 2005 a câștigat 3 premii pentru Cea mai Bună Actriță (BAFTA, Royal Television
Society și “Golden Nymph” la al 45-lea Festival de Televiziune de la Monte Carlo) pentru rolul său în Sex Traffic, o dramă a CBC/Channel 4 despre traficul de carne vie.

În 2007 a jucat în “Tinerețe fără tinerețe” de Francis Ford Coppola și în “4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, câştigător al Palme d’Or (regia Cristian Mungiu) ocazie cu care a obținut premiul pentru Cea mai bună actriţă, la Festivalul Internațional al Filmului de la Stokholm, pentru rolul Otilia. A apărut pe scenă în producții românești dar și internaționale cum ar fi “Measure for Measure” la Teatrul Național din Londra, “Youth without Youth” (Francis Ford Coppola), “Boogie” (Radu Muntean), “The Countess” (alături de Julie Deply și William Hurt).

 

 ***

In plus, va prezint mai jos si alte produse ale scolii romanesti de dinainte si de dupa 1990, fiindca stiu ca in acceptiunea generala exista credinta ca cea de dinainte de '90 era mai buna, la care voi mai adauga, in speranta ca la un moment dat voi putea sa demonstrez ca lista e foarte lunga. 

Mircea Cărtărescu, de doua ori consecutiv nominalizat la câştigarea Premiului Nobel pentru Literatură,  este absolvent al liceului „Dimitrie Cantemir” din București si a urmat cursurile Facultatii de Limba si Literatura Romana.

Soprana Angela Gheorghiu este una dintre cele mai renumite cântăreţe de operă din lume.Discurile sale au primit nenumărate premii, printre care, Grammy Award, Dyapason D'or, Choc du Monde de la Musique sau USA Critics Award.  Angela Gheorghiu a primit titlul de “Artista Anului” la Premiile Classical Brit în 2001 şi 2010. Angela Gheorghiu s-a nascut in Adjud, judetul Vrancea, asadar trebuie sa fi mers la scoala acolo. La facultate a ales Conservatorul din Bucuresti.

Alina Cojocaru, în vârstă de 31 de ani, este prim balerină la Royal Ballet, din cadrul Royal Opera House din Londra. La vârsta de 19 a devenit cea mai tânără prim-balerină a instituţiei londoneze. Recent a primit distincţia de “Balerina deceniului”, la Gala Internaţională de Balet Stars of the 21st Century,  ce a avut loc la Moscova. Alina Cojocaru a invatat sa danseze la o scoala de stat, in Bucuresti si ca urmare a fost selectata la un moment dat sa studieze la Kiev, la celebra scoala de balet.

Radu Teodorescu  a fost numit de către New York Times, "cel mai bun instructor de fitness din New York". Succesul său a venit o dată cu lansarea, în anul 1992, a casetei video Shape your body Workout, realizată în colaborare cu Cindy Crawford - cel mai vandut material video de fitness din lume. A plecat din tara in 1972 si nu s-a mai intors. A vazut cum fac sport americanii si a inteles ce le trebuie. Venea din scoala romaneasca unde se punea accent pe educatie (!!!) si mai putin pe forma fizica.

Studentii romani au castigat primul loc in olimpiada internationala de matematica SEEMOUS 2012 care a avut loc in orasul bulgar Blagoevgrad in perioada 6-11 martie. La competitie au participat 24 de echipe din opt tari. Primele trei locuri au fost ocupate de studentii din Romania, Grecia si Bulgaria, iar competitia individuala a fost castigata de romanul Victor Padureanu. 

***

HAIDETI CU MINE!!!

Va invit sa construim impreuna lista celor care demonstreaza ca scoala romaneasca e buna! Stiti pe cineva care merita sa apara pe lista asta? Nu ezitati sa transmiteti nominalizarea voastra.