Vrei la Bafta sau la Rio???

 

 

Carnavalul de la Rio sau Gala Premiilor Bafta? Doua evenimente intens promovate zilele astea, care atrag de fiecare data milioane de oameni, macar in fata televizoarelor daca nu chiar acolo, ca turisti. Dar hai sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim fetele alea voluptoase de la Rio, imbracate in smocuri de pene de paun si machiate excesiv, cu platforme enorme - asa cum poarta la noi muncitoarele care merg cu autobuzul la fabrica, in schimbul 1 - pasind festiv pe covorul rosu care duce in sala decernarii premiilor Bafta. 

Si apoi, inchipuiti-va domnii aia imbracati in frac, cu papioane care costa la bucata cat cuprinde bugetul unei scoli de samba pe un an de zile, dansand languros in sambadrom.

Draguta imagine, nu? Daca tot au loc in aceeasi perioada, ar putea producatorii celor doua evenimente sa incerce un schimb tematic?

Ceea ce ma fascineaza pe mine e cat de naturali sunt si unii si altii in posturile de mai sus si cat de imposibil le-ar fi sa faca schimb de locuri. Cred ca e chestiune de rasa, de cultura si civilatie locala, de norme sociale, de siguranta financiara, de statut, etc

Remarc, de exemplu, de fiecare data cand intalnesc un american, cat de usor le vine sa fie sociabili. Cat de buni vorbitori sunt, cat de simplu le este sa spuna glume, ice-breakers cum spun ei, pana si postura lor e naturala si degaja relaxare, siguranta de sine, etc. Prin comparatie, noi de exemplu, avem tendinta de a tine mainile incrucisate in semn de bariera, avem probleme sa vorbim in public, putini dintre noi stim sa spunem bancuri bune, etc

Sigur, pe brazilience le ajuta fizicul si urechea muzicala, pe americani ii ajuta limba engleza si educatia/mentalitatea de winner pe care le-o insufla inca de la gradinita, pe participantii la Bafta ii ajuta averile colosale si statutul de vedete. 

Dar daca nu arati ca dansatoarele de samba? Daca nu arati nici macar ca Jennifer Garner? Si daca n-ai nici nu stiu ce bani? N-ai statut, nu esti american si nu stii sa spui bancuri? Atunci, ce faci? Ce-ai putea face ca sa compensezi toate lipsurile astea? 

Ei bine, oricat de incredibil ar parea, exista o lume intreaga care se ocupa cu altceva si o duce foarte bine. Sunt oameni care salveaza copii care sufera de foame si oameni care compun muzica extraordinara. Sau oameni care stiu sa fie buni parinti, buni prieteni sau buni cetateni. Sunt oameni care nu sunt absolut nimic din toate astea si nu sunt nici bogati sau vedete. Si cu toate astea, exista. Cogito, ergo sum!

La aniversarea a 1000 de vizionari!

Haideti la negrese!

Astazi chinezii sarbatoresc Revelionul!!! Intra in anul sarpelui de apa. Eu am sarbatorit inca o zi de Duminica acasa, cu ai mei. O zi obisnuita, cu mancare buna, cu un film siropos, cu somnic dupa-masa si spre seara, cu o portie de negrese cu portocale si nuci. Le vedeti in imaginea alaturata si va asigur ca sunt facute de mine.

Militez pentru duminici normale, acasa. In care gatim, picotim la televizor sau citim o carte buna. Militez pentru weekenduri obisnuite, calme, plictisitoare chiar. Militez pentru vacante lenese, in familie, cu gust de porumb fiert pe plaja. Militez pentru plimbari lungi in parc, nemachiata, purtand haine sport si cei mai comozi pantofi. Militez pentru paine cu unt si rosii in august si dovleac copt in noiembrie.

Viata e frumoasa daca stii s-o traiesti. Eu una m-am hotarat sa ma bucur de fiecare prajiturica pe care pot s-o fac si mai ales, s-o mananc ::)) Si daca viata imi ofera si o ceasca cu cafea aromata langa prajiturica, atunci ma declar multumita.

Va doresc tuturor multe prajituri. Si cafelele de rigoare..., desigur.

Nu uitați să purtați chiloți astă-seară!!

Am citit astazi că producătorii Galei Premiilor Grammy, respectiv postul de televiziune CBS, au transmis un scurt comunicat managerilor vedetelor invitate, în care au punctat în câteva cuvinte care este codul vestimentar acceptat la eveniment. 

În stilul deja consacrat al americanilor care nu ezită să scrie peste tot instrucțiuni care pot părea hilar de simple, exact cum n-au nici o problemă să scrie pe cutia cu cuțite ” a nu se înghiți, a nu se băga în ochi, a nu se introduce în priză” , deși toate acestea par lucruri știute și de sugari, tot așa, nu s-au temut sa transmită și participanților la Grammy instrucțiuni simple de genul: ” nu purtați rochii din care vă ies sânii, nu veniți fără chiloți, nu uitați să vă îmbracați, etc”. :)))))))))))))))))))))))

Exagerez. Dar foarte puțin. Reproduc mai jos comunicatul, ca să râdem împreună:

…”Costumele care implica o lenjerie de tipul tanga sunt problematice. Va rugam sa evitati expunerea feselor goale. Sanii goi – din lateral sau din fata – reprezinta si ei o problema. Va rugam sa nu purtati haine transparente, prin care ar putea sa se vada sfarcurile. Va rugam ca regiunea genitala sa fie acoperita intr-un mod adecvat”

… “Evitati identificarea comerciala si tricourile cu numele unor produse sau branduri. Mesajele in limbi straine imprimate pe haine trebuie sa dispara. Obscenitatea totala sau partiala de pe articolele vestimentare reprezinta o chestiune inacceptabila pentru o transmisiune televizata”

 Ce mă amuză pe mine e faptul că au simțit nevoia să precizeze ceea ce nu e ok. Nu li s-a părut suficient să spună că se impune o ținută adecvată, black tie, de seara sau cum o mai fi posibil. Nu li- s-a părut suficient nici măcar să spună că se impune o ținuta decentă. Pur și simplu, în lumina a ceea ce s-a întâmplat anii trecuți, au simțit nevoia să sublinieze, ca pentru idioți că : ”regiunea genitala sa fie acoperita intr-un mod adecvat”. :::))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Dacă ne uităm la pansamentul pe care-l poarta doamna din imaginea alăturată, e ușor de înțeles abordarea.

Tony Braxton la Grammy

Cum mi-am cumparat televizor, dar promit sa nu mai fac!!!

Cum reusesc sa adun niste bani, cum gasesc ceva de cumparat. Nu blanuri, nu bijuterii, nu masini de lux, ca n-am depasit inca faza cu magazinele second-hand. In schimb, nu pot rezista la cate un cantar electronic chinezesc, la cate un aspirator, la cate un ondulator de par....

In decembrie anul trecut - adica exact acum o luna - mi-am depasit limitele, am spart tiparele, am scapat fraiele si mi-am cumparat televizor. Pe sistemul "suntem prea saraci ca sa ne cumparam lucruri ieftine", am luat un TV Smart, 3D, HD, bla, bla, bla... Nu stim sa folosim cam jumatate din ce stie el sa faca, dar ce conteaza?

Culmea ironiei, acuma cand in sfarsit am cumparat si noi ceva mai ca lumea, ce credeti ca ni s-a intamplat? S-a stricat televizorul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 

Primul proverb la care m-am gandit - ca asa suntem noi romanii, vorbim in pilde - a fost "la omu'sarac nici boii nu trag". Desigur, as fi preferat sa ma aflu in situatia in care sa mi se potriveasca mai degraba "prost sa fii, noroc sa ai", dar nu mi-am ales eu...:)

Acestea fiind zise, am luat televizorul in brate si l-am dus la singurul service autorizat din oras. Sa nu uitam ca vorbim, totusi, de un oras cu doua sute de mii de suflete. Daca socotim cate familii de cate patru membri rezulta din numarul locuitorilor, atunci rezultatul e cincizeci de mii. Si daca ne gandim ca, in medie, fiecare familie are in casa doua televizoare...faceti singur calculele.

Revin! In contextul asta, am pornit catre singurul service autorizat din oras. Am intrat, am vrut sa spunem care e problema, dar in loc de cea mai previzibila situatie la care va puteti gandi, am avut parte de o experienta pe cat de extraordinara, pe atat de hilara.

Sub egida "prostul nu-i prost destul, daca nu e si fudul", tipul care lucreaza acolo credea ca e cel putin Steve Jobs. Ne-a certat ca ne-am luat TV Philips, apoi ne-a luat la intrebari cu privire la indrazneala noastra nejustificata de a incerca o recautare a listei de programe disponibile prin cablu, iar in final, ne-a luat la misto ca nu stim sa folosim aparatul la adevaratul lui potential. 

In tot timpul asta s-a rastit continuu la cei doi baieti care mai lucrau in atelier si a strigat chiar si la noi de vreo doua ori, cand n-am performat la inaltimea asteptarilor. In final, am plecat nauciti, aproape recunoscatori ca a acceptat sa lasam TV-ul la reparat. 

Mai stiti campania aia care ne-a populat televizoarele toata iarna, in care un tip cumpara tot felul de chestii si cand vroia sa le duca inapoi stricate sau pur si simplu fiindca nu le mai voia, aia il luau la misto? Aia in care tipul zicea, invariabil, "sunt cetatean roman si am drepturi"? Buna campanie!!!

De ce e Romania altfel?

Sau cum ar zice Catavencii - avem o țara, cum procedam? Tocmai am terminat de citit cartea domnului Boia. Stil concis, documentat fara sa fie greoi, usor de citit si chiar amuzant pe alocuri, volumul De ce  e Romania altfel mi-a confirmat unele dintre crezuri si mi-a rasturnat altele.

Pe scurt, cartea e o trecere in revista a istoriei tarii noastre in ultimii 2000 de ani, din perspectiva faptului ca, in tot acest timp, a reusit sa fie complet diferita fata de media europeana, indiferent ca ne uitam in vest, in sud, in nord sau in est.

Dintre momentele de referinta, care imi vor bantui multa vreme gandurile de acum incolo, mentionez ca Evul Mediu a inceput la noi cam pe cand se sfarsea in Europa sau ca prima universitate romaneasca a luat fiinta jumatate de mileniu (!!!) mai tarziu fata de Universitatea din Praga, de exemplu. Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ce faceau ai nostri cand in Anglia se juca Shakespeare pe strada!!!
Mai merita mentionat faptul ca de cand se masoara PIB-ul, Romania a fost, fara exceptie, in coada listei tarilor europene sau ca, inainte de razboi, numai doi din zece romani erau alfabetizati (adica aveau 2 sau 3 clase primare, sa ne intelegem).

Cel mai tare mi-a placut insa sa citesc despre planul lui Ceausescu de a distruge satul romanesc - asta in conditiile in care atunci cand s-a instaurat comunismul, tara asta era rurala in proportie de 80% si chiar si astazi, avem o populatie rurala de 45%, mult peste media europeana - cum credeti? Construind blocuri de patru etaje, pentru a urbaniza spatiul. Decat ca in sate nu era - cum nu este nici astazi - canalizare. Asadar, imi imaginez taranul roman coborand de la etajul patru ca sa-si faca nevoile in haznaua asociatiei de proprietari. Asta ar fi insemnat cheltuieli pentru servicii vidanjare? Ca apa si caldura, de unde? ::))))))))) Am ras cu lacrimi imaginandu-mi chestia asta, care poate acuma, la 24 de ani de la revolutie, vi se pare unora utopica. Dar va spun eu, daca cineva putea pune planul asta in aplicare, Ceausescu era ala. Si noi alaturi de el. Ca doar ce era sa fi facut?

In contextul asta, Boia sustine si ca avem un cult pentru conducatorul - figura paternala si desigur, cine-l poate contrazice. Ma intreb, asadar, cati si l-ar dori tata pe Antonescu?

Cititi cartea. E scurta! :)

Rețeta existentei noastre e din ce in ce mai scurta si cuprinzatoare

Epoca moderna! Ne place, am luptat pentru ea si n-am schimba-o cu nicio alta era. Avem curent electric si canalizare (ma rog, majoritatea dintre noi), internet, automobile, cocktail-uri care au nume tâmpite gen "sex on the beach", sufragiu universal, cluburi, concedii exotice, gadget-uri, filme, spectacole si carti la discretie, avionul la scara si servicii medicale private la îndemână. E bine, nu? Toate astea ne dau impresia de confort, de bunăstare, de civilizatie, de siguranta. Dar dincolo de asta, la un moment dat, a incetat sa mai fie distractiv si a devenit totul doar un mare si complicat set de reguli. Traim dupa reteta!

TREBUIE - sa mancam dimineata cereale integrale, sa bem 2 litri de apa pe zi, sa facem jumate de ora de miscare, sa mancam 5 portii de fructe si legume zilnic, sa avem reprezentant Avon, cont pe facebook si ultimul tip de telefon mobil, sa avem abonament pentru parcare si loc de parcare inchiriat langa bloc, sa mergem in fiecare vara in concediu, sa construim case pe bani luati credit de la banca, sa gatim cu ulei de rapita si sa facem salatele cu ulei de masline, sa stim 2 limbi straine si sa fim asi ai calculatorului, etc
NU TREBUIE - sa fumam, sa bem mai mult decat un pahar de vin dupa masa, sa bem cafea, sa mancam dulciuri, sa bem cola, etc

Copii noștri trebuie sa faca sport, limbi straine, sa invete bine si sa arate cel mai cool din scoala, Pentru asta, niciun efort nu e prea mare. Nimic nu ne poate impiedica sa cumparam toate joarsele din mall-uri, numai ca progeniturile sa fie trendy. In ce priveste felul in care ne comportam cu copiii nostri, totul trebuie sa fie dupa manual. Nimic nu va fi lasat la voia intamplarii, iar chestiuni de genul "instinct matern" sau "bun simt" si "cei sapte ani de-acasa" nu mai conteaza.

Suntem in permanenta "conectati" in asa fel incat tot mapamondul sa stie exact unde suntem si ce facem. Avem voie in anumite tari fara viza, dar in altele inca nu. In contextul asta, daca n-ai vazut Parisul si inca vreo doua destinatii, nu existi.

E pur si simplu groaznic de plictisitor. Mi-e dor de vremurile in care plecai de acasa in vacanta si trimiteai o vedere pe la mijlocul sejurului sa anunti ca esti bine. Aveai ce povesti cand te intorceai acasa. Acum, toata lumea stie ce faci in fiecare secunda. De pe facebook. Mi-e dor sa se fumeze peste tot si sa nu ne isterizam din cauza asta. Mi-e dor sa mancam orice putem gasi, fara sa numaram caloriile. Mi-e dor de anonimatul copilariei mele si de neajunsurile lipsei de civilizatie - lampa cu petrol si serile in care povesteam pana tarziu. Taberele simple, in locatii pe care acum nu le gasesti pe harta, la cabana fara baie si fara curent.
Mi-e dor sa fim liberi, fratilor!!!

Stiti ce m-a pornit? Am vazut astazi la TV ca vor astia sa interzica narghileaua in localurile din Turcia. Pasul urmator va fi sa se interzica baclavaua, ca prea e plina de zahar....